EDITORIAL// Depolitizarea instituţiilor – o fabulă cu lupul blând şi mielul turbat

OPINII

Citim, vedem, auzim aceleaşi poveşti cel puţin o dată la patru ani: depolitizarea instituţiilor este absolut necesară, fără depolitizare, țara nu poate fi unită, armonioasă, în rând cu lumea. A zis-o şi preşedintele Maia Sandu când candida la funcția de președinte al Republicii Moldova, dar și partidul pe care îl reprezintă aceasta – PAS.

Hai să ne lămurim. Întrebarea esenţială în materie de depolitizare, de „meritocraţie”, este una singură şi ea se pune de vreo 30 de ani. Cine începe depolitizarea asta? Adică, cine se sacrifică primul? Cine e liderul care să-şi lase de izbelişte cadrul de nădejde din campania electorală în favoarea unui amărât cu 10 clase pus la comanda unei instituţii a statului de adversarii politici?!

Depolitizarea înseamnă un efort uriaş. Şi timp. Adică nu e o cerinţă care să lase urme semnificative într-un an-doi. Sunt o groază de impostori nedeclaraţi, inactivi, paşnici dar proşti, pe care nu-i ştie nimeni. Ei nu se văd, dar se simt, îi simţim în fiecare zi pe care o petrecem înjurând de mamă, de tată şi de patrie adorată pe cei pe care-i ghicim incompetenţi în călduţe birouri ale statului. Şi, de asemenea, sunt o mulţime de impostori declaraţi, activi, puşi în înalte funcţii de partid.

Ce înseamnă depolitizarea pentru PAS? Înseamnă să nu admită reprezentanţi ai altor partide în funcţii importante în stat.

Pe cei de la PAS nu i-a deranjat deloc că au obţinut controlul Guvernului, Parlamentului, dar și a altor instituții, în proporție de 60%. Pe cei de la PAS nu i-a deranjat deloc faptul că au fost marii beneficiari ai demisiilor ce au avut loc pe linie guvernamentală. Pe cei de la PAS nu i-a deranjat „politizarea” Comisiei Electorale Centrale, or în fruntea acestei instituţii a ajuns anume un reprezentant al respectivului partid. Pe cei de la PAS nu i-a deranjat promovarea pe criterii politice, după cum nu i-a deranjat nici încălcarea flagrantă a regulilor în baza cărora se desfășoară concursurile publice, care de fapt nici nu se mai desfășoară. Multe alte lucruri nu i-au deranjat pe cei de la PAS, în schimb îi deranjează că nu au reușit încă să acapareze și să-și subordoneze toate instituțiile statului. Încă.

Toate acestea ne duc la gândul că „politizarea” instituţiilor statului e acceptabilă pentru cei de la PAS atâta timp cât e vorba de interesele lor, iar dacă nu au interes direct, atunci nu e acceptabilă. PAS nu i-a acceptat pe socialişti în Guvern. PAS nu-i acceptă pe exponenţii PSRM la conducerea instituţiilor din subordinea Executivului. PAS face din deget celor din PSRM la fiecare declaraţie sau acţiune ce nu le convine. Chiar dacă PSRM este a doilea ca mărime și importanță partid din actualul Parlament.

Deci, e logic să ne întrebăm, ce vrea de fapt PAS? Ce vrea Maia Sandu?

Un pas esenţial al actualei guvernări și actualului parlament, ar fi să nu se mai uite la carnetul de partid al posibilului şef. Să le ceară doar onestitate, profesionalism, ştiinţă de carte în domeniul respectiv, muncă şi sacrificii. Meritocraţie, adică. Să-i dea afară pe nepricepuţi şi pe hoţi, dar să-i lase pe cei care-şi fac treaba. Indiferent de partid.

Sunt o visătoare? Nu, nu sunt. Am anunţat la începutul articolului că meritocraţia e doar „o vorbă de dânşii inventată”, care nu va putea fi pusă în practică prea curând. Pentru că lipseşte încrederea, pentru că întreaga clasă politică este într-o uriaşă mocirlă. Şi pentru că nimic nou nu apare sub soarele politicii moldave, nici un partid nu propune soluţii sincere, curate, fezabile. De PAS, nici nu pomeniți.

Oamenii nu pentru asta au votat. Oamenii nu la astfel de schimbări s-au referit. Oamenii vor o viață mai bună. Oamenii vor salarii mai bune. Oamenii vor pensii mai bune. Oamenilor le este totuna cine este în funcție. Păcat că PAS încă nu a înțeles asta și continuă să-și subordoneze toate instituțiile și să le strângă în același loc. Sub fusta Maiei Sandu.

AUTOR: Daniela Croitman

sinteza.org

Lasă un răspuns