Părinții ca prieteni: Ce rol joacă tatăl în relația cu fetele și mama în relația cu băieții

genitori e figli 770x400 1 LIFESTYLE

Băieții și fetele au nevoie de șansa de a fi în preajma părinților lor, de a fi apreciați de aceștia și de a face lucruri împreună cu ei.

Din nefericire, părinții care muncesc peste program, de cele mai multe ori ajung acasă dorindu-și să se relaxeze după o zi lungă la slujbă. Dacă înțeleg cât de valoroasă este o atitudine prietenoasă din partea lor, ei vor fi mult mai disponibili de a face un efort și cel puțin a-i saluta pe copii, a le răspunde la întrebări și a le arăta interes față de orice doresc aceștia să le împărtășească. Acest lucru nu înseamnă că orice mamă sau tată conștiincios ar trebui să se forțeze dincolo de propriile puteri. Este mai bine să petreacă 15 minute discutând și după aceea să spună relaxat „Acum mă duc să-mi citesc ziarul”, decât să stea o oră jucându-se morocănoși cu copiii.

Un băiat are nevoie de un tată prietenos. Uneori tatăl este atât de dornic de a-l face pe fiul său să fie perfect încât acest lucru nu îi permite să fie capabil să se simtă bine împreună cu acesta. Bărbatul care este dornic ca fiul lui să devină un atlet l-ar putea lua pe acesta încă de la o vârstă mică pentru a-l învăța să arunce și să prindă mingea. În mod firesc, fiecare aruncare, fiecare prindere a mingii va avea defectele ei. Dacă tatăl îl critică tot timpul pe copil, chiar și pe un ton prietenos, acesta ar putea să se simtă neplăcut în sinea lui. De asemenea, un astfel de comportament îl va face pe copil să considere că nu este suficient de bun, atât în ochii tatălui său, cât și în proprii ochi. Un băiat ajunge să aibă un interes față de sport destul de repede dacă are încredere în sine și este dezinvolt. Faptul că simte că tatăl său îl aprobă, îl ajută mai mult decât faptul că tatăl său este antrenorul lui. Un joc cu mingea este foarte distractiv dacă este ideea fiului și dacă este făcut numai pentru ca participanții să se simtă bine.

Un băiat nu se dezvoltă din punct de vedere spiritual și nu ajunge un bărbat numai pentru că s-a născut cu un corp masculin. Lucrul care-l face să se simtă și să se comporte ca un bărbat este să fie capabil să se modeleze pe sine după bărbații și băieții mai mari cu care este prieten. Dacă tatăl este întotdeauna nerăbdător cu băiatul său și enervat pe acesta, atunci cu siguranță copilul se va simți inconfortabil nu numai atunci când este lângă tatăl său, ci și când este în preajma altor bărbați.

Așadar, un tată care dorește să își ajute fiul să crească simțindu-se confortabil pentru că este bărbat nu ar trebui să-l critice de fiecare dată când acesta plânge, să-l deconspire când se joacă cu fete sau să-l forțeze să facă vreun sport anume. Ar trebui să se bucure când sunt împreună, să-i ofere sentimentul că sunt la fel, să împărtășească un secret cu el, iar uneori să meargă împreună în excursii.

Și o fată are nevoie de un tată prietenos. Un tată prietenos are un rol diferit, însă la fel de important, și în viața unei fetițe. Aceasta se modelează pe sine după el până la un punct, însă câștigă încredere în sine ca fată și ca femeie atunci când observă aprobarea lui. Pentru a nu se simți inferioară băieților ea ar trebui să considere că tatăl ei o va primi cu plăcere atunci când se joacă un joc, că o va lua cu el la pescuit și în excursii, că vor putea merge împreună la meciuri, indiferent dacă ea va accepta sau nu invitația. Ea va căpăta încrederea în sine atunci când va observa că acesta este interesat de activitățile, realizările, opiniile și aspirațiile ei.

Felul în care va lega prietenii cu băieții mai târziu în viață, tipul de bărbat de femeie pe care o va avea sunt toate influențate puternic de felul relației pe care o are cu tatăl ei în copilărie și de relația pe care părinții ei o au între ei.

Mama ca prietenă. Băieții și fetițele au nevoie de compania mamelor din mai multe puncte de vedere decât al timpului pe care-l petrec împreună zilnic. Ei au nevoie de oportunități pentru activități speciale cu ea, în același fel în care au nevoie de a petrece timpul cu tatăl lor. Aceste activități ar putea fi excursii la muzee, filme, evenimente sportive, plimbări, mers cu bicicleta. Ideea este că aceste activități nu ar trebui să fie o obligație pentru mamă, ar trebui să fie ceva care să-i placă atât ei, cât și copiilor.

Părinții singuri. Copiii beneficiază de pe urma relațiilor pozitive atât cu mamele, cât și cu tații lor. Însă când copilul nu are decât un singur părinte sau ambii părinți de același sex? Oare trebuie ca starea de bine psihologică a copilului să aibă de suferit? Răspunsul este un „nu” categoric. Deși este adevărat că un copil are nevoie atât de modele masculine, cât și feminine, aceste modele nu trebuie să locuiască neapărat în aceeași casă cu copilul. Lucrul de care un copil are nevoie cel mai mul este dragoste, o prezență constantă în viața lui care să-i ofere sprijin emoțional și care să-l învețe despre lume. Un copil care crește cu un singur părinte ce îi poate asigura aceste necesități se va dezvolta mult mai bine decât un copil ale cărui nevoi sunt neglijate de mama și tatăl său din cauza problemelor pe care aceștia le au. Majoritatea copiilor care provin din familii cu un singur părinte găsesc modele în afara domiciliului-probabil un unchi, mătușă sau un prieten apropiat familiei.

sinteza.org

Lasă un răspuns