Directorul casei de sondaje IMAS, Doru Petruți, a comentat interviul oferit de șefa statului, Maia Sandu, bloggerului rus Iuri Dudi – un interviu care a fost vizualizat pe youtube, în timp de 24 de ore, de aproape 3 milioane de oameni.
Doru Petruți: “Eu am văzut două dimensiuni în interviul doamnei președinte cu acel blogger rus:
1. Chiar și cei mai înfocați suporteri au remarcat că interviul nu aduce nimic nou, că dincolo de unele lozinci și poziționări lipsește conținutul (asta mai e o surpriză!?), că a ratat unele șanse de a produce spontan răspunsuri remarcabile (Maia nu e Băsescu și nici nu va fi vreodată), că și-ar fi dorit să nu fie atât de multe răspunsuri vagi sau nu știu etc. În ciuda lucrurilor listate mai sus, tot acești suporteri ai doamnei președinte concluzionează că interviul e unul bun :).
Personal, n-am văzut nimic special în acele declarații și cred că mai degrabă a fost o oportunitate ratată pentru a puncta pe electoratul etnic, cel de limbă rusă. În interviu sunt contradicții vădite cu realitatea, cu viața reală a oamenilor, unele derapaje ce ar trebui să îngrijoreze, iar pe alocuri se vede desprinderea de realitate.
Poate unii se întreabă care a fost scopul acestui interviu dacă nu aduci nimic nou pe așa target? Eu văd unul, iar el nu e deloc neglijabil. Acțiunea face parte din eforturile susținute de a o menține vizibilă pe doamna președinte, uneori chiar cu orice preț. Este o mare diferență față de alegerile din 2020. Atunci existau niște purtători de voturi pentru turul II pentru Maia Sandu. Acum ei nu prea sunt și o etapă absolut necesară este ca acum doamna președintă să fie lipită de cât mai multe evenimente interne, să fie cât mai prezentă și să genereze impresia că e implicată, că face parte din procese.
Unul din segmentele care trebuie „deschise” este și acesta al vorbitorilor de rusă/al votanților etnici, partea lor nu prea radicală. Importanța lor este foarte ridicată pentru că șansele de a lua voturi din tabăra adversă sunt foarte mici. Cu ei s-a comunicat sporadic, nu de puține ori conflictual, iar cel mai frecvent deloc, ca să nu amintim situația din Găgăuzia. Deja pe nimeni nu va mai interesa scuza cu prerogativele, important ea să fie acolo și să crească notele pe diverse segmente pentru ea, chiar dacă într-un prim tur acele segmente nu vor vota cu dumneaei. Tehnic vorbind, punctajul pe acest interviu este foarte slab.
2. A doua dimensiune este cea a jurnaliștilor presei independente care au reacționat cam opăriți de atenția, popularitatea și aprecierea prestației jurnalistice a bloggerului rus. Care, în principiu, a adresat întrebări clare, incisive, a insistat, nu a menajat, nu a formulat răspunsuri pentru invitată în textul întrebărilor, a fost relaxat și conștient că câștigă cam fiecare pasaj … pe scurt, cam tot ce nu fac cei care cheamă în studiouri politicienii puterii cu grija maximă să nu îi pună în momente de reală dificultate.
Chiar a arătat și a generat impresia de independent, în contrast serios cu ce putem vedea pe piața media independentă de la noi; chiar a dat impresia că nu au fost convenite lucrurile și că întrebările au reușit să producă surprindere. Pe alocuri, supărător pentru unii a devenit și faptul că mai mulți au apreciat și au rămas impresionați de bloggerul rus decât de invitată; și de acolo săgeți legate de nostalgia pentru Rusia, produsele jurnalistice rusești, jignirea electoratului cu alte preferințe etc.
Cred că anul trecut TV8 primea delegații străine și le explica cum în Republica Moldova nu mai există nici o percepție pro-rusă, că țară mică-suflet mare, că pentru direcția UE moldovenii vor rămâne și vor îndura aici diverse și alte povești cu zmei. Iar acum, tot ei ca și cum sunt mirați. Apoi, au urmat întrebări legitime cred eu din partea diverselor notorietăți de la noi: de ce nu avem noi măcar așa jurnaliști, de ce mass media moldavă a ajuns în așa … punct, de ce nu se discută problemele și soluțiile pentru jurnalismul de la noi etc.
Oamenii simt totul si sunt barometrul suprem inclusiv legat de mass media. Sunt 30%-40% de încredere pierdute de mass media din Republica Moldova într-o durată de circa 10 ani. Mai sunt 2% care au foarte multă încredere în mass media, iar în independența mass mediei mai cred unul din zece oameni (mulți dintre ei votanți PAS de fapt). Sigur că mass media independentă este în vizor. Pentru că de la ea mai există unele așteptări. Dar ei pot toca mult și bine banii poporului american, suedez, finlandez etc. pentru cei 53 de telespectatori pe care le produc unele talk-show-uri cu aere de vedete.
Cu cât mai multe abuzuri vor trece nesancționate de mass media, cu cât vor invita în studiouri doar pe cine trebuie și când trebuie, cu cât vor prezenta realități false și disproporționate față de ce trăiesc mare parte din oameni, cu cât vor direcționa agenda spre ce vor politicienii puterii în detrimentul a ce vor oamenii, cu cât se vor auto-cenzura mai mult, cu cât vor aplica mai des cenzura, cu cât vor direcționa investigațiile și materialele în direcția convenabilă sfântului partid, cu cât – cu cât – cu cât… cu atât oamenii vor căuta și vor aprecia informația în altă parte”.
