Enurezis (urinatul în pat) – simptome, cauze și soluții. Când trebuie să consultați medicul

În cazul copiilor mai mici de 3 ani, este normal să nu dețină controlul complet al vezicii urinare. Pe măsură ce copiii cresc, devin mai capabili să-și controleze vezica. Urinarea involuntară se numește enurezis atunci când apare la un copil care este suficient de mare pentru a-și controla vezica.

Ce înseamnă enurezis?

Enurezis înseamnă urinarea accidentală în timpul somnului (enurezis nocturn) sau în timpul zilei (enurezis diurn), la copii mai mari sau adulți. Cum funcționează sistemul urinar? Urina este produsă de rinichi și circulă prin uretere până la vezică pentru a fi stocată.

Vezica este practic un sac muscular care reține urina până când este gata să fie eliberată în uretră, tubul care leagă vezica de exteriorul corpului. În același timp, vezica se contractă, iar sfincterul urinar se relaxează. Sfincterul relaxat acționează că o ușa deschisă, care îi permite urinei să treacă și să iasă din corp. Când există un impediment fizic sau o problemă neurologică, urinarea poate deveni problematică sau greșită.

Enurezisul și controlul asupra vezicii urinare

În prima parte a vieții, cei mici încă nu au control asupra vezicii, mai ales noaptea, astfel că incontinența urinară este considerată normală. De obicei până la 3-5 ani copiii nu mai au astfel de probleme că făcutul în pat.

Cei mai mulți copii au control asupra vezicii urinare la vârstă de 4 ani în timpul zilei și până la 6 ani pe timp de noapte, dar până la 20% dintre băieții din clasa I și 17 % dintre fetele din clasa I au probleme privind controlul urinar. Făcutul în pat este considerat o problemă dacă copilul are peste 7 ani și continuă să ude patul de două sau mai multe ori pe săptămână timp de cel puțin 3 luni la rând.

Nu există o singură cauză pentru făcutul în pat pe timp de zi sau noaptea, dar medicii consideră că anumiți factori, cum ar fi capacitatea vezicii urinare și genetică, pot juca un rol. Identificarea problemei mai devreme poate ajuta la reducerea stresului și disconfort emoțional pe care un copil îl poate întâmpina în cazul acestor astfel de accidentări.

Deși enurezisul nu este o stare gravă, poate provoca stres pentru copil și familie. Copiii care fac în pat se pot simți rușinați sau jenați. Aceștia ar putea evita să participe la activități, cum ar fi excursii, tabere sau dormit la prieteni, pentru că sunt îngrijorați că ar putea face în pat cât timp sunt departe de casă.

Un copil poate avea unul sau mai multe dintre aceste tipuri:

Enurezis nocturn (nocturn) – înseamnă incontinență în timpul nopții. Este adesea numit făcutul în pat și e cel mai comun tip de enurezis.

Enurezis de zi (diurn) – incontinență în timpul zilei;

Enurezisul primar – apare atunci când un copil nu a stăpânit complet antrenamentul la toaletă.

Enurezis secundar – este atunci când un copil are o perioadă în care poate sta uscat, dar apoi revine la incontinență și face pe el.

Simptome

Majoritatea copiilor sunt complet pregătiți sa facă la oliță sau la toaletă până la vârstă de 5 ani, dar nu există o dată-limită pentru dezvoltarea controlului complet asupra vezicii urinare.

Între 5 și 7 ani, făcutul în pat rămâne o problemă pentru unii copii. După vârstă de 7 ani, un număr mic de copii încă se mai confruntă cu făcutul în pat sau incontinență.

Majoritatea copiilor depășesc singuri problema cu făcutul în pat – dar unii au nevoie de puțin ajutor. În alte cazuri, enurezisul poate fi un semn al unei afecțiuni care necesită îngrijiri medicale.

Consultați medicul dacă:

copilul are probleme de continență urinară după 7 ani;

copilul începe să facă pe el după câteva luni în care s-a menținut uscat; enurezisul e însoțit de urinări dureroase, sete neobișnuită, urina roz sau roșiatică, scaune tari.

Cauze pentru enurezis

Enurezisul nocturn apare atunci când copiii nu se trezesc să meargă la toaletă când vezica lor este plina.

Problema apare adesea de mai multe ori în familie – e comun să apară dacă cel mic are un frate sau o soră, un părinte, o mătușă, unchi sau bunicul care s-au confruntat cu aceeași problemă după vârstă de 5 ani.

Mulți copii cu enurezis produc mai multă urină noaptea decât alții, din cauza unui hormon care afectează cantitatea de urină produsă în timpul somnului. Unii copii par să doarmă mai mult și să fie mai greu de trezit decât alți copii. Asta înseamnă că nu sunt capabili să se trezească singuri atunci când vezica e plină și trebuie să meargă la toaletă.

De asemenea, unii copii pot avea vezica mai mică și nu pot reține multă urină. Alteori, enurezisul e cauzat de o problemă medicală, astfel că e indicat să consultați medicul. Copiii cu enurezis sunt, de obicei, sănătoși și se dezvolta așa cum trebuie.

Enurezisul nu e cauzat de lene sau pentru a atrage atenția. Uneori, cei mici fac pe ei, mai ales noaptea, când dorm în alta parte departe de casă, când trec prin evenimente stresante – divorțul părinților, nașterea unui frățior etc.

Făcutul în pat este de asemenea mai frecvent în rândul copiilor diagnosticați cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Cercetătorii nu înțeleg încă relația dintre enurezis și ADHD.

Cauze enurezis copii și adulți

Condițiile fizice și psihologice pot duce la apariția enurezisului. Cauzele comune ale enurezisului la copii și adulți includ:

dimensiuni mici ale vezicii urinare;

infecția tractului urinar (UTI);

stres, frică sau nesiguranță;

tulburări neurologice, cum ar fi post-AVC;

mărirea prostatei;

apnee de somn sau pauze anormale în respirație în timpul somnului;

constipație.

Dezechilibrele hormonale pot provoca, de asemenea, enurezis. Organismul fiecăruia produce hormon antidiuretic (ADH). ADH îi spune organismului să încetinească producția de urină peste noapte. Volumul mai mic de urină ajută o vezică normală să rețină urina peste noapte. Persoanele ale căror corpuri nu produc niveluri suficiente de ADH pot prezenta enurezis nocturn, deoarece vezicile lor nu pot reține volume mai mari de urină.

Diabetul este o altă tulburare care poate provoca enurezis. Dacă aveți diabet, corpul nu procesează glucoza sau zahărul în mod corespunzător și poate produce cantități mai mari de urină. Creșterea producției de urină poate crește riscul de enurezis.

Metode de tratament

Există o mulțime de modalități de a trata enurezisul. Medicul de familie vă poate vorbi despre opțiuni și vă poate ajuta să găsiți tratamentul care să răspundă cel mai bine nevoilor copilului și familiei. Cel mai important lucru pe care îl puteți face este să aveți răbdare și înțelegere. Asigurați-vă că cel mic știe că făcutul în pat este o problema temporară și că nu este vina lui.

Cum se tratează enurezisul la copii?

În cele mai multe cazuri, enurezisul dispare în timp și nu trebuie tratat. Dacă este nevoie de tratament, multe metode vă pot ajuta.

Iata cateva sfaturi pentru a ajuta copilul cu enurezis:

• Incurajati copilul sa consume lichide in prima parte a zilei si mai putin seara (dupa ora 17:00).
• Evitati bauturile cu continut ridicat de zahar sau cafeina (cum ar fi bauturile racoritoare), deoarece acestea pot creste riscul de enurezis.
• Evitati alimentele pe baza de lactate si gustarile sarate cu 2-3 ore inainte de somn.
• Solicitati copilul sa mearga la baie inainte de somn.
• Folositii strategii motivationale pentru a incuraja copilul – autocolante cu recompense setate pentru comportamente specifice pe care le pot controla, cum ar fi sa isi aminteasca sa foloseasca toaleta inainte de a merge la culcare. Puteti pune si un calendar pentru a marca noptile in care se mentine uscat, pentru a urmari progresul. Se recomanda utilizarea acestei metode timp de 3-6 luni.
• Evitati sa certati sau sa pedepsiti copilul pentru aceste accidentari. In schimb, laudati-l pentru fiecare zi sau noapte in care se mentine uscat, pentru a sustine increderea in sine.

Alarmele pentru enurezis

Alarmele pentru enurezis se fixeaza pe pijamale, fiind declansate cand urina ajunge in contact cu senzorul. Copilul este trezit pentru a goli complet vezica la toaleta. Scopul este de a dezvolta un reflex, astfel incat copilul sa se ridice cand vezica este plina. Metoda necesita cooperarea atat a copilului, cat si a parintilor si e nevoie de cateva luni pentru a vedea efectele.

Antrenamentul vezicii urinare

Stabiliti un calendar pentru consumul de lichide si golirea vezicii pe care sa il urmeze in conformitate cu sfaturile medicului pentru a antrena vezica urinara. Astfel, va invata sa elimine urina numai atunci cand a atins un anumit grad de distensie.

Medicamente

Exista unele medicamente care scad volumul de urina produsa in timpul noptii. Acestea trebuie luate doar conform sfaturilor medicului pentru ca pot avea reactii adverse si starea poate recidiva la intreruperea medicamentelor. Medicamentele sunt disponibile pentru a trata enurezisul pentru copii de peste 6 ani. Medicul va poate spune mai multe despre aceste medicamente si daca acestea sunt potrivite pentru copil. Nu uitati sa intrebati despre posibile reactii adverse.

Medicamentele sunt in general folosite pentru a trata o problema de la baza, care are enurezisul ca simptom sau consecinta. De exemplu, se pot oferi antibiotice pentru infectii urinare, medicamente anticolinergice pot calma o vezica iritata, sau acetat de desmopresina pentru a creste nivelul ADH si pentru a incetini productia de urina pe timp de noapte.

Medicamentele care blocheaza dihidrotestosteronul (DHT) pot reduce umflarea prostatei la adulti. De asemenea, este important sa se controleze afectiunile cronice, precum diabetul si apneea in somn.

Consiliere psihologica

Consilierea poate fi necesara atunci cand increderea in sine, stima de sine, performanta scolara sau relatiile interpersonale sunt afectate din cauza enurezisului.

Nu va descurajati daca un singur tratament nu functioneaza. Unii copii vor raspunde bine la o combinatie de tratamente care implica medicamente si alarme pentru enurezis. Pana cand copilul depaseste aceasta problema, va avea nevoie de mult sprijin emotional din partea familie.

Care sunt posibilele complicatii ale enurezisului la copii?

Problemele posibile date de enurezis pot include:

• stres emotional si jena;
• eruptii cutanate de la lenjerie umeda.

Enurezis la adulti

Enurezisul la adulti difera de enurezisul la copii. Exista mai multi factori care pot contribui la enurezis la adulti:

• genetica – istoricul familial de enurezis;
• dezechilibre hormonale – poate fi o legatura cu ADH, hormonul antidiuretic (productie insuficienta de ADH sau rinichii nu raspund la acest hormon);
• vezica de dimensiuni mici;
• vezica hiperactiva, intensificata de iritanti vezicali, ca alcoolul sau cofeina;
• infectii urinare;
• efecte secundare ale unor medicamente – hipnotice, medicamente pentru insomnie si medicamente psihiatrice, cum ar fi tioridazina, clozapina si risperidona;
• stresul si anxietatea;
• alte probleme de sanatate (probleme cu prostata la barbati sau cu prolapsul de organe pelvine la femei, dar si diabet, pietre la rinichi, tulburari neurologice, anomalii anatomice, cancer de prostata, cancer de vezica, apnee obstructiva de somn etc.).

Anumite modificari ale stilului de viata pot ajuta la prevenirea enurezisului sau tratarea sa. Pentru adulti, stabilirea limitelor privind aportul de lichide joaca un rol important in controlul vezical. Incercati sa nu beti apa sau alte lichide cu cateva ore de la culcare pentru a reduce riscul de urinari necontrolate noaptea.

Enurezis la varstnici

In timp ce pierderea necontrolata de urina este adesea asociata cu copiii mici, persoanele in varsta pot suferi, de asemenea, de urinare involuntara din mai multe motive. Cauzele incontinentei de noapte la varstnici includ diabetul, infectia tractului urinar (UTI), efectele secundare ale medicamentelor, tulburari neurologice, anomalii anatomice, vezica hiperactiva, marirea prostatei sau cancerul de prostata, cancerul vezicii urinare si apneea obstructiva de somn. In cazuri foarte rare, anxietatea acuta sau o tulburare emotionala pot cauza enurezisul la varstnici.

Din fericire, exista tratamente disponibile si tehnici pe care varstnicii si ingrijitorii lor le pot utiliza pentru a reduce riscul de enurezis.

Sugestii

• Una dintre cele mai mari greseli pe care adultii le fac este sa nu foloseasca produsele corecte pentru protectie – cautati produse special concepute pentru utilizare peste noapte, deoarece acestea sunt mai absorbante si pot retine cantitati mai mari de urina.
• De asemenea, se recomanda produse pentru a proteja pielea de iritatiile si durerile care apar atunci cand o persoana se confrunta cu enurezis nocturn. Exista o serie de sapunuri, lotiuni si produse de curatare pentru diferite tipuri de piele.
• Se recoamdna monitorizarea aportului de fluide. Limitarea aportului de lichide la sfarsitul dupa-amiezii si seara inainte de culcare determina o scadere a cantitatii de urina produsa noaptea.
• Alarme pentru enurezis – Exista mai multe variante de alarme, de la alarme cu vibratii la alarme care suna si dispozitive de detectare a umiditatii care pot fi atasate pe lenjerie etc.

Tratament chirurgical

Se recomanda uneori o interventie chirurugicala pentru a trata vezica hiperactiva, doar cand toate celelalte optiuni de tratament mai putin invazive s-au dovedit a nu avea succes. Acestea includ:

• stimularea nervului sacral – recomandata persoanelor cu incontinenta de urgenta moderata pana la severa si pentru care nu au fost utile alte tratamente sau pentru care sunt contraindicate medicamentele;
• cistoplastie in scoica – scopul acestei proceduri este de a reduce instabilitatea vezicii urinare si de a creste capacitatea vezicii.

Medicamente pentru enurezis la adulti si varstnici

In timp ce nu exista o pastila magica pentru a elimina enurezisul nocturn, exista medicamente disponibile care ar putea oferi imbunatatire a starii. Acestea includ:

• desmopresina – imita ADH sau vasopresina, si rinichiul produce mai putina urina;
• imipramina;
• medicamente anticolinergice – sunt eficiente pentru tratarea enurezisului cu hiperactivitate;
• darifenacinul – amelioreaza spasmele vezicii urinare si trateaza vezica hiperactiva;
• oxibutinina – relaxeaza muschiul detrusor al vezicii urinare;
• tolterodina – functioneaza la fel ca oxibutinina;
• clorura de Trospium – pentru o vezica instabila (actioneaza prin blocarea receptorilor colinergici care se gasesc pe celulele musculare din peretele vezicii urinare).

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.