Ce presupune procedura de impeachment al Președintelui în Republica Moldova și în alte state ale lumii

Partidul ȘOR a anunțat astăzi că începând cu ziua de luni, 13 decembrie, va începe procedura de impeachment împotriva Președintelui Maia Sandu. Anunțul a fost făcut de liderul formațiunii, Ilan Șor, în cadrul unei conferințe de presă. El a precizat că singura soluție de salvare a țării este demiterea președintelui și organizarea unor alegeri parlamentare și prezidențiale anticipate.

În acest sens, odată ce Republica Moldova nu s-a mai ”lovit” de asemenea cazuri, redacția Sinteza.ORG a hotărât să verifice și să vă prezinte ce presupune procedura de impeachment în țara noastră, dar și în alte state ale lumii.

Republica Moldova – cel puțin 67 de voturi ale deputaților

Pentru a porni impeachmentul, este necesar, în primul rând, să se inițieze procedura de către o treime din actualii deputați ai Parlamentului și, în al doilea rând, este necesar ca 67 de deputați să voteze pentru în legislativ.

Al treilea pas reprezintă cel mai dificil lucru – la referendum, unde pentru impeachment ar trebui să voteze atâți oameni cât și-au acordat votul pentru Președinte în cadrul alegerilor prezidențiale, plus un vot.

Finlanda – Președintele sub acuzare în fața Înaltei Curți Speciale

În cazul în care ministrul Justiției, Avocatul Poporului sau Guvernul consideră că președintele se face vinovat de trădare, înaltă trădare sau crime împotriva umanității, acest lucru va fi comunicat Parlamentului.

În acest caz, dacă Parlamentul, prin trei pătrimi din numărul voturilor înregistrate, decide că infracțiunile au fost comise, procurorul-general îl va pune sub acuzare pe președinte în fața Înaltei Curți Speciale, mandatul președintelui fiind suspendat pe durata desfășurării procedurilor.

În alte cazuri, nu vor fi formulate niciun fel de acuzații împotriva actelor oficiale ale președintelui.

Înalta Curte Specială este alcătuită din președintele Curții Supreme, cel al Curții Supreme Administrative, trei președinți ai Curților de Apel și cinci membri numiți de Parlament pentru un mandat de patru ani.

Irlanda – impeachment pentru ”comportament necorespunzător”

Președintele poate fi pus sub acuzare pentru comportament necorespunzător, impropriu funcției sale. Acuzația poate fi formulată de oricare dintre cele două camere parlamentare.

Pentru a putea fi considerată valabilă, acuzația trebuie semnată de cel puțin 30 de parlamentari ai camerei respective și votată de cel puțin două treimi din numărul total al membrilor camerei respective.

Președintele poate fi prezent și reprezentat la dezbateri.

Cehia – impeachment posibil pentru înaltă trădare, gravă încălcare a Constituției sau ordinii Constituționale

Senatul, cu acordul Camerei Deputaților, poate iniția în fața Curții Constituționale o acțiune împotriva președintelui, pentru înaltă trădare, gravă încălcare a Constituției sau a ordinii constituționale.

Trădare este considerată orice acțiune a președintelui împotriva integrității și suveranității Republicii sau a ordinii democratice a Republicii.

Senatul trebuie să voteze acțiunea cu votul a două treimi din numărul senatorilor prezenți, după ce mai întâi a cerut acordul Camerei Deputaților. Aceasta trebuie să voteze cererea Senatului în cel mult trei luni, cu votul a trei pătrimi din numărul total al deputaților.

Polonia – cel puțin 140 de membri ai Adunării Naționale

Președintele Republicii poate răspunde în fața Tribunalului de Stat pentru încălcarea Constituției sau a legilor sau pentru comiterea unei infracțiuni.

Începerea unei acțiuni împotriva președintelui trebuie semnată de cel puțin 140 de membri Adunării Naționale și votată de minim două treimi din numărul total al membrilor.

Tribunalul de Stat este compus din președinte, doi vicepreședinți și 16 membri aleși de Camera Reprezentanților (Seim), care să nu fie deputați sau senatori.

Vicepreședinții și cel puțin jumătate din membri trebuie să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru a ocupa funcția de judecător.

Brazilia – Președintele poate fi judecat de CSJ sau Senat

Unele acte ale președintelui sunt considerate infracțiuni dacă contravin Constituției și se referă la existența Republicii, la exercitarea prerogativelor puterilor în stat, la exercitarea drepturilor statelor Federației, la exercitarea drepturilor individuale, politice și sociale, la securitatea internă a statului, la etica administrației, la buget sau la nerespectarea legilor și a hotărârilor judecătorești.

Dacă acuzațiile aduse sunt votate de două treimi din numărul total al membrilor Camerei Reprezentanților, președintele va fi judecat de către Curtea Supremă de Justiție pentru infracțiuni obișnuite sau de către Senat, pentru infracțiunile menționate la alineatul precedent.

Franța – un model parțial american

Prin modificările constituționale din anul 2007, Hexagonul a preluat modelul american, într-o anumită măsură. Astfel, oricare dintre camere (Adunarea Națională sau Senatul) poate avea inițiativa demiterii președintelui.

Aceasta este trimisă celeilalte camere, care trebuie să se pronunțe în cel mult 15 zile. În caz afirmativ, ambele camere se reunesc într-o Înaltă Curte, care în termen de cel mult 30 de zile trebuie să decidă sau nu demiterea președintelui cu două treimi, ca și în SUA.

Tot conform modelului de peste Ocean, este exclusă total din proces participarea electoratului. După cum se poate observa, în toate aceste state la demiterea sau suspendarea președintelui este exclusă participarea electoratului, sub forma referendumului popular.

Statele Unite ale Americii – prerogativa Camerei reprezentanților

Alexander Hamilton, unul dintre părinții întemeietori (founding fathers) a arătat, în lucrarea sa de referință Federalist Papers, faptul că motivele de impeachment se împart în trei mari categorii (1. încălcarea legilor și a Constituției, 2. abuzul de putere și 3. înșelarea încrederii publice).

Procedura de impeachment urmează în mod simetric procesul de alegere a președintelui. Întrucât președintele este ales indirect, independent de votul popular și procedura de impeachment exclude total participarea electoratului, la fel ca și în cazul inițiativei legislative.

Constituția americană este vagă în privința „mpeachment-ului – precizează numai că este prerogativa Camerei reprezentanților să formuleze capetele de acuzare și a Senatului să le judece. Pentru a se porni un astfel de proces, acuzațiile trebuie să se înscrie în trei categorii vag definite: trădare, corupție și alte crime și delicte grave”.

La încheiere, senatorii vor avea o zi de deliberări înainte de a se pronunța și este nevoie de o majoritate de două treimi pentru adoptarea unui verdict împotriva președintelui.

Nu există reguli pentru modul cum se desfășoară un astfel de proces, în linii mari se urmează procedura primului process de „impeachment” din istoria americană, împotriva președintelui Andrew Johnson.

Andrew Johnson a fost de fapt pus sub acuzare atunci când Congresul a devenit nemulțumit de modul în care el a rezolvat problemele Reconstrucției Sudului de după Războiul Civil. Johnson a fost achitat în Senat la diferență de un vot și a rămas în funcție.

Raportul de forțe era net în favoarea Partidului Republican, al cărei membru era președintele (nouă senatori democrați și 45 republicani, respectiv 41 de reprezentanți democrați contra a 134 de reprezentanți republicani).

În Camera Reprezentanților s-a votat pentru cu 126 voturi pentru și 47 împotrivă, iar în Senat 19 voturi împotrivă și 35 pentru. Dacă ar fi votat pentru și al 36-lea senator, s-ar fi întrunit limita minimă de 2/3, iar Andrew Johnson ar fi fost singurul președinte demis.

Sursă: Starea Presei