În realitate, nici o guvernare nu a avut drept prioritate diversificarea veritabilă a surselor energetice a Moldovei și, implicit, asigurarea securității energetice a țării. „Stataliștii” s-au transformat în agenți direcți de influență a Federației Ruse.
Proeuropeni și „unioniști” au folosit retorica anti-rusă în campania electorală, iar imediat cănd ajungeau la putere, preferau să împartă bani cu gașca criminală din Transnistria și să transporte alegatori de acolo pentru votare contra cost. Cu mare greu și cu întârzierea enormă, mai mult sub presiunea partenerilor externi, a fost trasat un singur gazoduct de alternativă, deocamdată netestat, precum și nu au fost construite rezervoare pentru păstrarea cantităților de rezerve, așa cum a procedat Polonia și țările Baltice.
30 de ani cetățenii din dreapta Nistrului întrețin un regim separatist, administrat din Federația Rusă, care zilnic își bate joc de noi în toate felurile posibile. Niciodată nimeni din cei de la guvernare nu a încercat să vorbească direct cu oficialii ruși despre aceasta situația și să schimbe lucrurile. La plecarea demnitarilor noștrii la Moscova coloana vertebrală acestora se îndoia tot timpul. Cu prețul rușinei s-a încercat tot timpul să fie evitat război, chiar dacă nu era vorba de conflict militar. Pănă la urmă am primit și rușine și război energetic.
Revin la situația curentă. Evident, că starea de urgență, instituită azi, nu întărește poziția Moldovei la negocieri cu Gazpromul, care cere acum RECUNOAȘTEREA DATORIILOR TRANSNISTRIEI ȘI RENUNȚAREA LA PACHETUL 3 ENERGETIC. Repet, că reacția guvernului la aceasta criza ar trebui să aibă loc din prima zi de investire în forma de implicarea guvernamentală și administrarea manuală. Încredere în conducerea Moldova Gaz și în cuvintele lui Cozac a fost o greșeală și ne costă scump. În august și septembrie a fost ratat timpul pentru multe măsuri și negocieri, care se propun și se fac acum în mare criză de timp. Sper că după finalizarea fazei acute cineva o să răspundă pentru acest lucru. Dar avem ceea ce avem și altă ieșire la moment nu era.
Am citit atent planul măsurilor urgente. Înțeleg că unele lucruri sunt necunoscute la moment pentru guvernare, care acționează din mers și nu pot fi concretizate. Însă, un șir de aspecte importante urmează să fie clarificate și anume:
- Pentru ce perioada se procură gazul pe piețele de alternativă ? Pentru 10 zile pănă la finele octombriei sau și pentru noiembrie ?
- Dacă gazul procurat din alte piețe va fi amestecat cu cel de la Gazprom. Dacă da, atunci cum va fi calculat tariful ?
- Cănd va fi modificat tariful și dacă consumătorii vor primi măcar reeșalonarea plăților, pănă la elaborarea mecanismului de compensare ? Poate există posibilitatea subvenționării parțiale și temporare a întreprinderii Energocom la procurarea gazelor, astfel să fie micșorat tariful pentru consumători ?
- Ce urmează, dacă Moldova Gaz, controlată de Gazprom, va refuza transportarea gazelor din Ucraina ?
- De ce în planul de acțiuni nu este indicat express că toți consumătorii de gaz sunt obligați să achite gazele consumate, inclusiv și Transnistria ?
- Există deja înțelegere cu Ucraina să trecem la furnizarea energiei electrice din țara vecină, în caz în care Termocentrală sub paravanul lipsei de gaz vor sista livrarea energiei electrice pe malul drept al Nistrului ?
- Compania Energocom are capacitatea rapid să semneze sute de mii de contracte de livrare a gazelor cu consumători casnici și industriali ?
