De când au devenit conștienți de viața pe care o trăiesc, oamenii se întreabă ce se întâmplă cu sufletul, după moarte. Această întrebare a obsedat omenirea de mii și mii de ani. Acum se pare că a venit o explicație din partea oamenilor de știință, care ar putea fi acceptată chiar și de Biserică.
Cercetătorii au venit cu un răspuns la întrebarea: ”Ce se întâmplă cu sufletul după moarte?”
Ce se întâmplă cu noi după moarte, dar cu sufletul nostru? Doi cercetători americani susțin că au găsit răspunsul la una dintre cele mai grele întrebări ale omenirii. Se spune că Michael Jackson și-a sunat producătorul la ora 3 dimineața și i-a spus că trebuie să facă în acel moment o melodie. A fost întrebat de ce la ora aceasta târzie din noapte. A răspuns că dacă nu o ia el, o ia Prince! Melodia a devenit hit! Dar ce a vrut să spună megastarul? Ei bine, se pare că unii oameni au capacitatea să ajungă la unele niveluri cu subconștientul pe unde plutesc pur și simplu idei geniale.
Așa sunt suspectați că și-au făcut averile marii miliardari ai lumii, care au avut acces cu subconștientul într-un loc plin de idei bune. Exact despre acest lucru vorbesc acum cei doi cercetători americani. Teoria lor este următoarea: după moarte, sufletul iese din corp, sub forma unor particule ce ”plutesc” pur și simplu și despre care aceștia spun că ar fi de fapt conștiința celui decedat. Cercetătorii spun că exact aceste informații strânse o viață întreagă de cei decedați ar putea fi accesate foarte ușor de către alte persoane.
”Începe să plutească undeva prin cosmos”
”Toată informația asta care este înmagazinată în creierul nostru, care se sedimentează în microtubule și generează conștiență, în momentul în care se pierde viața ea scapă din microtubule și începe să plutească undeva prin cosmos”, spune și fizicianul Andrei Dorobanțu, citat de stirileprotv.ro.
Acesta susține mai exact că după moartea corpului, amintirile, experiențele și personalitatea omului – adică, sufletul – rămân în urmă. Mai exact, cercetătorii recunosc că sufletul omului există și este stocat în interiorul fiecărui neuron, unde există niște structure proteice, numite microtubule, ce au o lungime de un micron și un diametru de o mie de ori mai mic. Aceste microtubule ar fi, de fapt, cei care generează conștiența, tot ele ar înmagazina și informația ce ne definește ca indivizi.
Biserica privește cu atenție această teorie și este la un pas să fie de acord cu aceasta, dar cu o singură excepție. ”Sufletul nu este la îndemana omului, sufletul este darul lui Dumezeu. Dacă putem forța terminologia, putem vorbi de particule de divintate, ceea ce mă mulțumește, îmi dă acea senzație că nu sunt la îndemana mea”, spune preotul Francisc Doboș, purtător de cuvânt Arhiepiscopia Romano-Catolică.
Ce a simțit un medic român la granița dintre viață și moarte
Aceeași teorie a simțit-o pe propria sa piele părintele anesteziei moderne românești, profesorul George Litarcek. Acesta a povestit exact prin ce a trecut atunci când a fost la un pas de moarte, pe masa de operație, din postura de pacient.
”Deodată am simțit că nu mai sunt pe masa de operație, dar eu eram ca și cum aș fi trăit și mă văd, îmi văd corpul și sala de operație de undeva de deasupra. Eram foarte calm, foarte lucid și gândul îl țin minte pe care l-am avut – zic uite cum se termină totul”, a povestit profesorul.
Biserica are explicații mult mai detaliate despre ce se întâmplă cu sufletul omului, după moarte. ”În ziua întâi, când moare omul, sufletul lui stă acolo unde a ieşit din trup, şi dacă trupul este acolo, îl ţine îngerul de la botez lângă trup timp de 24 de ceasuri. Să zicem că trupul e pe o laiţă sau în sicriu, sau pe catafalc, sau pe o masă. Îngerul nostru de la botez, care este ajutătorul nostru până la moarte, ne păzeşte şi stă o zi şi o noapte lângă trup.În cea de-a doua zi, sufletul are parte de o retrospectivă a a tuturor locurilor prin care a umblat omul respectiv. În această zi, îngerul păzitor duce sufletul pe unde a umblat toată viaţa, chiar dacă ar fi înconjurat el globul pământesc de o mie de ori. Sufletul merge ca gândul şi ca fulgerul.
Sufletul, escortat de 7 îngeri prin vămile văzduhului
A treia zi după moarte este dedicată vămilor văzduhului, adică sufletul începe să urce către cer trecând prin 24 de vămi. În ziua aceasta i se dau sufletului încă şase îngeri, care cu cel de la Botez sunt şapte, şi îşi începe călătoria spre cer, că are de trecut vămile văzduhului. La ele suntem cercetaţi de cele mai mari căpetenii ale iadului pentru toate faptele, toate cuvintele şi toate gândurile. Deci, în ziua a treia, după ce a trecut vămile, însoţit de cei şapte îngeri, sufletul ajunge la Prea Sfântul Dumnezeu, la Scaunul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi”, susține părintele Ilie Cleopa, citat de Adevărul.
Părintele spune chiar că sufletul ajunge pentru o perioadă și în iad, unde vede ce l-ar putea aștepta. ”Şi merge prin iad cu iuţeala fulgerului şi nu mai pridideşte să vadă atâtea munci şi atâtea chinuri cu care se muncesc sute de popoare care n-au cunoscut pe Dumnezeu şi mii şi milioane de creştini care, deşi L-au cunoscut, L-au supărat şi n-au făcut voia Lui. Şi când trece prin iad, i se dau sufletului un fel de îngeri, care sunt un fel de gardă a lui Dumnezeu, numiţi zapcii. Şi îngerul de la botez merge cu el neîncetat”, descrie părintele călătoria în iad.
În zua a 40-a de la moarte, sufletul ajunge la judecata finală, mai spune preotul. ”Şi atunci se face judecata particulară a sufletului, adică judecata prin care rânduieşte Dumnezeu unde va sta sufletul până la judecata universală, sau la bine, sau la rău”, a mai explicat Ilie Cleopa.
