Ion Dichiseanu, care s-a stins din viaţă ieri, la 87 de ani, a fost unul dintre cei mai mari actori ai scenei româneşti. Nimic din copilăria sa nu prevestea succesul ce avea să vină. În copilărie, actorul a stat un an într-un lagăr de concentrare nazist.
Năcut la Adjud, într-o familie numeroasă, Ion Dichiseanu a avut opt fraţi. „Noi eram nouă copii. Tata, fiind ceferist, nu avea posibilităţi materiale să ne răsfeţe. Şi bunicul, şi străbunicul au fost ceferişti. Sunt născut la Adjud. Adjud, nod de cale ferată în Moldova“, declara actorul într-un interviu.
„Tata era din Călăraşi şi, datorită acestui fapt, sunt cetăţean de onoare al Călăraşiului. Străbunicul, pe care îl chema Grigorescu, era din Dichiseni, comună aflată la 10 kilometri de Călăraşi. Când s-a dus să-l declare pe bunicul la «Sfat», acolo era un bătrân care nu auzea. Nu ştiu cum i-a sunat lui „Grigorescu, din Dichiseni”, că l-a trecut în acte Dichiseanu. Aceasta este originea numelui meu“, spunea actorul.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, însă, familia sa a avut mult de suferit.
„Tata fiind ceferist la Adjud, a colaborat cu nemţii. În timpul războiului, ei controlau toate căile ferate, iar el trebuia să comunice cu ei. Acest Fritz, sau cum îl chema, de multe ori venea la noi acasă. Mama, în afară de cei nouă copii, se ocupa de multe ori şi de aceşti musafiri. Când România a întors armele, la 23 august 1944, nemţii au îndreptat pistolul spre noi: Sunteţi prizonieri! Ne-au urcat într-un vagon, părinţii şi cinci dintre copiii care mai rămăseserăm acasă şi ne-au dus în lagărul de la Salzburg”, povestea actorul.
„Am o admiraţie pentru unguri: când am trecut prin Ungaria, staţionam o oră-două, iar ungurii ne dădeau pâine şi apă. Copil fiind, am fost marcat de asta. Apoi, guvernul ungur s-a opus să fim exterminaţi, pentru că eram familii nevinovate, nu eram soldaţi. De fiecare dată când merg în Austria, fac un ocol şi la Salzburg. În locul lagărului este o fabrică de bere şi un restaurant. Privesc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat“, mărturisea Ion Dichiseanu.
„Am stat în lagăr un an. Când am intrat, aveam nouă ani şi ceva. Nu eram închişi în celule, stăteam în nişte barăci îngrădite cu sârmă. Mâncarea era la cazan. Bombele cădeau, bombardau americanii. O aripă a lagărului a fost bombardată, au murit şi câţiva români“, spunea regretatul actor.
