Stimați prieteni, Avizul Comisiei de la Veneția din iunie 2019 prescrie (pct. 42 și 43):
Dreptul de a dizolva Parlamentul este un ultima ratio instrument de a soluționa o criză constituțională, cauzată de imposibilitatea formării Guvernului sau blocarea procedurii legislative. Dacă nici o cale nu există, dizolvarea Parlamentului poate fi considerată ca o obligație a Președintelui. Pe de altă parte, dacă alte căi există, dacă, spre exemplu, partidele reprezentând o majoritate parlamentară au ajuns la înțelegerea privind formarea Guvernului, o asemenea obligație nu poate exista. Dizolvarea Parlamentului într-un asemenea caz și adâncirea crizei constituționale sau crearea unei noi crize poate fi chiar considerată o violare a obligațiilor constituționale a Președintelui ca putere neutră….
În lumina acestor argumente, Comisia de la Veneția este de opinia că regula ce prescrie dizolvarea automată a Parlamentului după 3 luni indiferent de faptul dacă a fost sau nu votul formal de încredere este incoerentă atât cu formularea art. 85 cât și cu scopul stabilit de către CCM în hotărârea sa din 2013.
În Hotărârea Curții Constituționale de azi se indică, citez:
,,…75. În prezenta cauză, Curtea va analiza dacă majoritatea parlamentară absolută, formalizarea căreia a fost anunțată după emiterea Decretului contestat, beneficiază de suficiente garanții constituționale în situația invocată de autorii sesizării, i.e. marja discreționară a Președintelui Republicii privind menținerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, în cazul în care despre formalizarea unei majorități parlamentare absolute se anunță după emiterea acestui decret.
76. În primul rând, Curtea reține că majoritatea parlamentară poate să nu acorde vot de încredere programului de activitate şi întregii liste a Guvernului, vot care va fi solicitat de candidatul pentru funcţia de Prim-ministru. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că în procedura de formare şi învestire a Guvernului esenţial este votul Parlamentului (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 88; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 40), iar în conformitate cu prevederile articolului 98 alin. (3) din Constituție, Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. De asemenea, în această situație, în cazul unor noi consultări după eșuarea acordării votului de încredere, majoritatea parlamentară absolută formalizată poate să înainteze un candidat pentru funcția de Prim-ministru.
77. În al doilea rând, în ipoteza în care nu vor avea loc noi consultări în sensul articolului 98 alin. (1) din Constituție din cauza expirării termenului prevăzut la articolul 85 alin. (2) din Constituție, majoritatea parlamentară absolută va avea posibilitatea să abordeze problema învestirii Guvernului în cadrul consultărilor obligatorii cu Președintele Republicii, care trebuie să aibă loc, conform articolului 85 alin. (1) din Constituție, în cazul dizolvării Parlamentului.
78. Prin urmare, Curtea reține că garanțiile în discuție echilibrează marja discreționară a Președintelui Republicii privind menținerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, în cazul în care anularea este solicitată de o majoritate parlamentară absolută a cărei formalizare a fost anunțată după emiterea decretului…”