În Republica Moldova sunt din nou discutate funcțiile unor persoane despre care se afirmă că sunt rude ale președintei Maia Sandu și care activează în structuri și companii de stat. Subiectul a revenit în atenția publică după o publicație a canalului de Telegram “Выборы Молдовы”, ai cărui autori au atras atenția asupra mai multor astfel de numiri, privind transparența și un posibil conflict de interese. Totodată, o parte dintre afirmațiile prezentate în publicație sunt contestate chiar de instituțiile vizate.
În iunie 2026, liderul Partidului Național Moldovenesc, Dragoș Galbur, a declarat că verișorul președintei, Iurie Sandu, deține o funcție de conducere în filiala de nord a Moldelectrica. Potrivit politicianului, acesta ar fi fost numit fără un concurs public și ar primi un salariu de peste 55 de mii de lei pe lună.
Moldelectrica a respins însă informația potrivit căreia numirea ar fi fost făcută în lipsa unui concurs. Reprezentanții companiei au declarat că la procesul de selecție au participat trei candidați, iar Iurie Sandu a fost selectat în urma evaluării calităților sale profesionale și manageriale. Totodată, întreprinderea a precizat că acesta activează în sistem din anul 2000.
Pe canalul de Telegram este menționată și soția lui Iurie Sandu, Liliana Sandu, pe care autorii o asociază cu o funcție de conducere în compania de stat RED-Nord. Autorii materialului atrag atenția asupra faptului că ambii soți ocupă funcții de conducere în întreprinderi din sectorul energetic din nordul țării.
La rândul său, RED-Nord a declarat că Liliana Sandu activează în cadrul companiei din anul 2015, are studii de specialitate și a fost numită într-o funcție de conducere în conformitate cu procedurile stabilite. Compania a respins, de asemenea, presupunerile privind existența unei influențe politice asupra carierei sale.
Un alt episod se referă la spectacolul documentar „Invizibil”, care urma să fie prezentat la Teatrul „Luceafărul”. Spectacolul, regizat de regizorul român David Schwartz, aborda tema corupției din Republica Moldova, însă premiera nu a mai avut loc.
Anularea spectacolului a generat un conflict public. Mai mulți participanți și reprezentanți ai opoziției au vorbit despre o posibilă intervenție politică. În acest context a fost discutată și o convorbire telefonică dintre directorul artistic al teatrului și consiliera prezidențială pentru cultură, Angela Brașoveanu. Reprezentanții teatrului au oferit însă o altă interpretare a situației și au declarat că existau nemulțumiri legate de regizor.
În publicație se afirmă separat și despre faptul că scenografa teatrului, Stela Verebceanu, pe care autorii o prezintă drept verișoară a Maiei Sandu, ar fi putut avea un anumit rol în evoluția conflictului. Totuși, existența unei legături de rudenie, în sine, nu confirmă faptul unei intervenții politice sau al cenzurii.
O altă persoană menționată în publicație este Mihail Elisei, pe care autorii îl prezintă drept rudă a președintei și îl asociază cu conducerea Ocolului Silvic Călărași. În materialele prezentate sunt ridicate întrebări cu privire la statutul îndelungat de șef interimar și la modul de gestionare a resurselor forestiere.
Totodată, în sursele citate nu există o confirmare oficială că numirea acestuia ar avea legătură cu relația de rudenie cu președinta sau că ar indica existența unor încălcări.
În publicație mai sunt menționate Veronica Sandu, pe care autorii o prezintă drept sora președintei, și Adela Sandu, care activează în cadrul structurii diplomatice a Republicii Moldova la Geneva. Autorii atrag atenția asupra funcțiilor profesionale și experienței internaționale ale celor două persoane.
Simplul fapt că o rudă a unei persoane publice lucrează într-o instituție de stat sau într-o organizație internațională nu constituie o dovadă de nepotism sau de încălcare a legii. Pentru asemenea concluzii sunt necesare date confirmate privind încălcarea procedurilor, existența unui conflict de interese sau săvârșirea altor acțiuni ilegale.
Prin urmare, cazul rudelor Maiei Sandu include atât informații verificabile privind funcțiile ocupate, cât și declarații și evaluări politice ale criticilor puterii. În mai multe situații, întreprinderile de stat vizate au prezentat deja propriile explicații, care diferă de afirmațiile făcute de criticii guvernării.