O tânără de 23 de ani din Republica Moldova trece printr-o luptă dură cu o boală gravă, după o viață marcată de lipsuri, despărțiri și încercări dificile. Crescută fără tată biologic și confruntată recent cu un diagnostic oncologic sever, aceasta povestește cum boala i-a schimbat radical viața.
Tânăra spune că tatăl biologic a părăsit familia când ea avea doar câteva luni, lăsând-o pe mamă să crească singură doi copii.
„Am crescut doar cu mama. A muncit enorm ca să nu ne lipsească nimic”, mărturisește ea.
După o copilărie dificilă, marcată de lipsuri și responsabilități timpurii, viața părea să intre într-o direcție stabilă. S-a mutat la Chișinău, a muncit în domeniul HoReCa și și-a întemeiat o familie. A devenit mamă la o vârstă fragedă, însă relația cu partenerul s-a încheiat la scurt timp, copilul rămânând în grija tatălui.
„A fost cea mai grea decizie. Îl văd, dar nu e același lucru. Copilul meu este motivul pentru care merg mai departe”, spune tânăra.
Viața i-a fost dată peste cap în anul 2025, când, în urma unor investigații medicale, a fost diagnosticată cu cancer în stadiul III – o formă agresivă, fără simptome evidente.
„Am crezut că nu mă mai ridic. Totul s-a făcut negru în jur”, povestește ea.
După mai multe încercări de tratament în Moldova, fără rezultate, a ajuns într-o clinică din Turcia, unde medicii au descoperit metastaze și au intervenit chirurgical. Operația a fost un succes, însă lupta nu s-a încheiat.
Pentru a preveni recidiva, tânăra are nevoie de un tratament costisitor de imunoterapie, care ajunge la aproximativ 4.500 de euro lunar. În total, suma necesară depășește 30.000 de euro.
„Cel mai greu este să știi că ai șanse la viață, dar totul depinde de bani. Dacă ai bani, trăiești. Dacă nu, toți se dau la o parte”, spune ea.
Pe lângă provocările medicale, tânăra se confruntă și cu o altă realitate dureroasă: izolarea socială. Ea afirmă că mai mulți prieteni s-au îndepărtat după ce au aflat de boală.
„Oameni cu care am împărțit totul au dispărut”, afirmă aceasta.
În prezent, este susținută de familie și de partenerul actual, care îi este alături în această perioadă dificilă. Cu toate acestea, recunoaște că lupta este una epuizantă, atât fizic, cât și emoțional. Tânăra face apel la sprijin pentru a putea continua tratamentul și a-și crește copilul
„Sunt momente când nu am putere nici să mă ridic din pat. Dar trebuie să merg mai departe pentru copilul meu. Am ajuns la etapa în care nu mai pot da înapoi. Am nevoie de ajutor ca să trăiesc”, spune ea.