Președintele Donald Trump ia în calcul lansarea unei operațiuni militare complexe pentru a extrage aproximativ 500 kg de uraniu de pe teritoriul Iranului, potrivit unor oficiali americani citați de presa internațională, potrivit The Washington Journal.
Decizia finală nu a fost încă luată, în contextul în care liderul de la Washington analizează riscurile majore pentru trupele americane implicate într-o astfel de misiune.
Planul, dacă va fi aprobat, ar presupune desfășurarea de forțe americane în interiorul Iranului pentru mai multe zile sau chiar o perioadă mai lungă, într-un scenariu considerat de experți drept unul dintre cele mai dificile din punct de vedere militar.
Oficialii americani au precizat că președintele nu a luat încă o hotărâre, dar „rămâne, în general, deschis ideii”, întrucât o astfel de acțiune ar putea contribui la obiectivul său principal: prevenirea dezvoltării unei arme nucleare de către Iran.
În paralel, liderul american și-ar fi încurajat consilierii să intensifice presiunile diplomatice asupra Teheranului pentru a accepta cedarea materialului nuclear ca parte a unui acord de încetare a conflictului.
Directorul general al Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a declarat că uraniul este localizat în principal în două dintre cele trei situri atacate anterior de SUA și Israel, respectiv un tunel subteran din complexul nuclear de la Isfahan și un depozit de la Natanz.
Specialiștii militari și foști oficiali americani avertizează că o astfel de misiune ar fi „complexă și periculoasă”, existând riscul declanșării unor represalii din partea Iranului. De asemenea, operațiunea ar putea prelungi conflictul dincolo de intervalul de 4-6 săptămâni estimat inițial de administrația americană.
Conform planurilor discutate, echipe de militari ar trebui să ajungă la locațiile vizate sub amenințarea sistemelor iraniene de apărare antiaeriană și a dronelor. Odată ajunse la sol, trupele ar avea misiunea de a securiza perimetrul, pentru a permite intervenția echipelor tehnice.
Acestea ar trebui să verifice zonele pentru mine și capcane explozive și să identifice materialul nuclear printre resturile rezultate în urma bombardamentelor.
Experții estimează că uraniul îmbogățit este stocat în 40 până la 50 de cilindri speciali, asemănători unor butelii de scufundare. Aceste recipiente ar trebui transferate în containere speciale pentru transport, capabile să prevină accidentele.
Richard Nephew, cercetător la Universitatea Columbia și fost negociator nuclear, a explicat amploarea logistică a operațiunii, care ar putea necesita mai multe camioane pentru transportul materialului.
În lipsa unui aerodrom funcțional, ar putea fi necesară amenajarea unuia temporar pentru a facilita aducerea echipamentelor și evacuarea uraniului. Potrivit experților, întreaga misiune ar putea dura „zile sau chiar o săptămână”.
Un specialist citat în articol a subliniat complexitatea intervenției: „Aceasta nu este o operațiune rapidă de tip intrare-ieșire”.
În ciuda opțiunii militare, președintele american a indicat că nu își dorește un conflict prelungit. Surse apropiate administrației au declarat că unii consilieri îl încurajează să se concentreze pe alte priorități interne, inclusiv alegerile de la jumătatea mandatului.
În același timp, oficialii americani au subliniat că Iranul nu îmbogățește în prezent uraniu la nivel necesar pentru armament nuclear și că ar fi nevoie de etape suplimentare pentru dezvoltarea unei arme.
Secretarul de stat Marco Rubio a afirmat că obiectivele majore ale SUA ar putea fi atinse și fără implicarea trupelor terestre.
La rândul său, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declarat: „Președintele și-a menținut atenția asupra capabilităților nucleare. Avem o gamă de opțiuni, inclusiv posibilitatea ca Iranul să renunțe la acestea, ceea ce, desigur, am saluta”.
Potrivit oficialilor, Pentagonul dispune deja de o parte din resursele necesare pentru o astfel de operațiune și analizează desfășurarea a încă 10.000 de militari în regiune, pentru a oferi președintelui mai multe opțiuni strategice.
În spațiul public, liderul american nu a confirmat dacă va ordona misiunea, însă a promovat recent un comentariu al analistului Mark Levin, care a susținut că SUA ar trebui „să obțină uraniul”.
În prezent, administrația americană continuă să exploreze atât opțiunile militare, cât și pe cele diplomatice, într-un context regional tensionat.
Operațiunea analizată de administrația Trump se lovește de o barieră complexă de tratate și norme de drept internațional care reglementează suveranitatea statelor și controlul atomic.
1. Încălcarea Suveranității vs. Articolul 51 din Carta ONU
Conform dreptului internațional, pătrunderea trupelor pe teritoriul unui stat suveran fără acordul acestuia este considerată un act de agresiune.
- Argumentul SUA: S-ar putea invoca „Autoapărarea Preventivă” (Pre-emptive Self-Defense), susținând că posesia uraniului de către Iran reprezintă o amenințare iminentă la adresa securității naționale a SUA sau a aliaților săi.
- Contrargumentul Legal: Curtea Internațională de Justiție are standarde foarte stricte pentru „iminență”, iar extragerea materialului nuclear dintr-un stat care nu a atacat încă este greu de justificat legal fără o rezoluție a Consiliului de Securitate ONU.
2. Mandatul AIEA și Tratatul de Neproliferare (NPT)
Iranul este semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară (NPT). În mod normal, orice dispută privind materialul nuclear trebuie gestionată prin Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).
- Procedura Legală: Dacă un stat încalcă NPT, AIEA raportează Consiliului de Securitate, care poate impune sancțiuni sau, în cazuri extreme, autoriza o intervenție militară (Capitolul VII din Carta ONU).
- Problema Extracției Forțate: O operațiune unilaterală de „confiscare” a uraniului ar putea fi interpretată ca o subminare a autorității AIEA, transformând o problemă de monitorizare legală într-un precedent de „justiție prin forță”.
3. Statutul Materialului Confiscat: Proprietate vs. Amenințare
Din punct de vedere juridic, uraniul aflat pe teritoriul iranian este proprietatea statului respectiv.
- Captura de Război: În dreptul conflictelor armate, capturarea proprietății inamicului este permisă doar dacă aceasta are o utilitate militară directă.
- Provocarea: Deoarece SUA și Iranul nu sunt oficial în stare de război total declarat, statutul legal al celor 500 kg de uraniu extrași ar fi unul incert: ar fi considerat „pradă de război”, „material periculos confiscat” sau „furt de stat”?