Un exerciţiu de antrenament cerebral, simplu şi deloc costisitor, ar permite scăderea cu 25% a riscului de a dezvolta demenţă, estimează un studiu publicat luni, dar care trebuie să fie interpretat cu prudenţă, potrivit unor cercetători independenţi, informează AFP şi Agerpres.
Deşi există în prezent numeroase jocuri şi aplicaţii de antrenament cerebral care susţin că luptă împotriva declinului cognitiv, puţine lucrări ştiinţifice de calitate şi pe termen lung au demonstrat eficienţa lor.
Noul studiu, publicat în revista Alzheimer’s and Dementia: Translational Research & Clinical Research, a început la sfârşitul anilor 1990 şi implică peste 2.800 de participanţi cu vârste de peste 65 de ani, supuşi în mod aleatoriu la trei tipuri de exerciţii diferite (viteză, memorie, raţionament) sau care au fost incluşi în grupul de control.
Participanţii au efectuat mai întâi o şedinţă de antrenament cerebral de o oră, cu o frecvenţă de două ori pe săptămână, timp de cinci săptămâni. Apoi, după un an şi după trei ani, au participat la patru şedinţe de rapel. În total: mai puţin de 24 de ore de antrenament.
După cinci, zece, douăzeci de ani, antrenamentul de viteză – ce consta în a face clic pe imaginile cu maşini şi indicatoare rutiere care apăreau în diverse locuri pe ecranul unui computer – a părut a fi „cel mai benefic”, a declarat Marilyn Albert, coautoare a studiului şi cercetătoare la Universitatea John Hopkins din oraşul american Baltimore.
După două decenii, persoanele care au efectuat antrenamentul de viteză şi şedinţele de rapel au beneficiat de o reducere a riscului lor de a dezvolta demenţă cu 25%. Alte două tipuri de antrenament nu au prezentat efecte semnificative.
Demenţa, o problemă majoră de sănătate publică
În ceea ce priveşte viteza, „noi presupunem că antrenamentul a avut un efect asupra conectivităţii creierului”, a rezumat Marilyn Albert.
„Pentru prima dată, acest studiu de referinţă ne oferă o idee asupra a ceea ce este posibil de făcut pentru a reduce riscul de a dezvolta demenţă”, a adăugat ea.
Dar, „deşi semnificativ din punct de vedere statistic, rezultatul s-ar putea să nu fie la fel de impresionant” ca o scădere de 25%, a avertizat Rachel Richardson, cercetătoare la Cochrane Collaboration, prezentând pentru Science Media Centre importantele marje de eroare ale studiului.
Baptiste Laurent, expert în statistici medicale la University College din Londra, a evocat şi el „limitele importante” ale studiului, remarcând că un rezultat semnificativ pe un sub-grup nu este, în general, o dovadă suficientă a eficacităţii generale.
Pentru autorii studiului, deşi rezultatele nu vizează decât un antrenament specific, ele rămân „extrem de importante”, a spus Marilyn Albert: reducerea riscului de demenţă cu 25% în populaţia americană ar putea duce la economii de 100 de miliarde de dolari pentru sistemul naţional de sănătate din SUA.
Descoperirea mecanismului exact care explică motivul pentru care antrenamentul de viteză a funcţionat atât de bine ar putea de acum să îi ajute pe oamenii de ştiinţă să conceapă un nou exerciţiu, care să fie şi mai eficient.
Potrivit Organizaţiei Mondiala a Sănătăţii (OMS), demenţa afectează 57 de milioane de persoane şi constituie a şaptea cauză de deces la nivel global.