Cauza principală de deces accidental – Cum acorzi primul ajutor în caz de înec

Înecul este o cauză principală de deces accidental, în special în rândul copiilor, și se poate întâmpla rapid și silențios. La nivel mondial, se estimează că 300.000-360.000 de persoane mor prin înec în fiecare an.

De fapt, înecul este principala cauză de deces prin vătămări corporale la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 4 ani în multe regiuni și o cauză principală și pentru copiii mai mari.

Ce este înecul?

Înecul este definit ca procesul de afectare respiratorie cauzat de submersie sau imersie în lichid. În termeni simpli, persoana nu poate respira din cauza blocării căilor respiratorii de către apă. În câteva secunde de la submersie, victima își ține reflex respirația; dacă stă sub apă prea mult timp, își pierde cunoștința în aproximativ 2 minute și poate suferi leziuni cerebrale ireversibile în 4-6 minute din cauza lipsei de oxigen.

Acesta este motivul pentru care acțiunea promptă este esențială. În special, înecul adesea nu arată ca țipetele dramatice văzute în filme. În realitate, este de obicei silențios și rapid – o persoană poate pur și simplu să alunece sub apă fără să scoată niciun sunet.

Victimele de obicei nu pot țipa sau face cu mâna după ajutor, deoarece energia lor este cheltuită încercând să respire. Copiii, în special, pot părea că se leagănă sau plutesc și apoi se scufundă. Recunoașterea semnelor de înec – cum ar fi un corp în poziție verticală, cu capul înclinat pe spate și gâfâind sau un copil nemișcat în apă – și reacția imediată sunt cruciale.

Înecul în apă dulce vs. în apă sărată

Poate ai auzit că înecul în apă dulce este „diferit” de cel în apă sărată. Deși există unele diferențe fiziopatologice (de exemplu, aspirarea în apă dulce poate provoca inițial o diluare mai rapidă a sângelui și a surfactantului pulmonar deteriorat, în timp ce apa sărată poate atrage fluid în plămâni), în practică, aceste diferențe contează mai mult pentru îngrijirea spitalicească decât pentru primul ajutor.

Pentru un salvator nespecialist, pașii de prim ajutor sunt aceiași pentru înecul în apă dulce și în apă sărată. Literatura medicală actuală subliniază faptul că tipul de apă are o importanță redusă în gestionarea imediată a unei victime a înecului.

În ambele cazuri, pericolul principal este lipsa de oxigen (hipoxie), iar prioritatea tratamentului este de a restabili respirația și oxigenarea cât mai repede posibil.

Cu alte cuvinte, indiferent dacă o persoană se îneacă într-o piscină, lac sau ocean, abordarea în a-l ajuta nu ar trebui să se schimbe. 

Cum acorzi primul ajutor în caz de înec

Dacă vezi pe cineva în pericol în apă, acționează rapid, dar în siguranță. Iată măsurile de prim ajutor pentru a ajuta o victimă a înecului, conform celor mai recente îndrumări și cercetări. Aceste măsuri se aplică atât adulților, cât și copiilor.

Intră în apă doar dacă știi să înoți bine

Dacă persoana este aproape de țărm, întindeți mâna spre ea cu o prăjină, o creangă sau aruncați un dispozitiv de plutire sau o frânghie pentru a o trage la mal. Intrați în apă pentru a o salva doar dacă sunteți un înotător priceput sau aveți antrenament de salvare și, în mod ideal, ia cu tine ceva care plutește. Strigați pentru ajutor suplimentar de la trecători. Timpul este esențial, așa că rugați-i pe alții să apeleze la serviciile de urgență dacă sunteți singur.  

Scoate persoana din apă în siguranță

Odată ce puteți face acest lucru fără a vă pune în pericol, scoateți victima din apă cât mai repede posibil.

În cazul unui adult, este posibil să fie nevoie să o trageți cu grijă pe uscat; în cazul unui copil, fiți precauți, dar rapizi. Dacă suspectați o leziune la gât sau la coloana vertebrală (de exemplu, persoana s-a scufundat și s-a lovit la cap), încercați să îi mențineți gâtul/spatele stabil în timpul extragerii din apă. Cu toate acestea, nu amânați scoaterea persoanei din apă – lipsa de oxigen este amenințarea imediată pentru viață, așa că aducerea ei la o suprafață fermă este prioritatea absolută.

Verifică dacă persoana este conștientă și respiră

Dacă persoana nu răspunde și nu respiră sau doar gâfâie: aceasta este o situație care îi pune viața în pericol. Începeți imediat resuscitarea cardiopulmonară.

Dacă persoana este inconștientă, dar respiră normal: are nevoie în continuare de asistență medicală promptă. Așezați-o în poziția de recuperare (pe o parte) pentru a menține căile respiratorii deschise și a preveni sufocarea cu vomă. Monitorizați atent respirația până la sosirea serviciilor de urgență.

Ce să faci dacă persoana tușește și respiră singură

Încurajați-o să continue să tușească și să elimine apă. Mențineți-o calmă și caldă și fiți pregătită să o ajutați dacă starea ei se agravează. Chiar dacă pare să se recupereze, trebuie evaluată de medici, deoarece pot apărea complicații.

Când e nevoie de resuscitarea cardiopulmonară (RCP)

Dacă victima nu respiră, începeți resuscitarea cardiopulmonară (RCP). Ghidurile moderne subliniază faptul că RCP este crucială pentru victimele care se îneacă, pentru a aborda lipsa de oxigen.

Urmează pașii de bază ai resuscitării cardiopulmonare (RCP):

• Așezați persoana întinsă pe spate pe o suprafață fermă.
• Deschideți căile respiratorii înclinând capul pe spate și ridicând bărbia.
• Administrați mai întâi 2 respirații gură la gură (deosebit de importante în cazurile de înec). Ciupiți nasul, faceți o sigilare peste gură și administrați 2 respirații lente, de ~1 secundă fiecare, urmărind ridicarea pieptului.
• La un sugar, acoperiți nasul și gura cu gura pentru a inhala ușor aer.
• Verificați scurt dacă respirația/pulsul este prezent; dacă tot nu există, începeți compresiile toracice.
• Efectuați compresiile toracice: Plasați mâinile (o mână pentru un copil mic, 2 degete pentru un sugar) în centrul pieptului și împingeți tare și rapid, aproximativ 100-120 de compresii pe minut, ~5 cm adâncime pentru adulți (4 cm pentru copii, comprimați aproximativ 1/3 din adâncimea pieptului). Permiteți o retragere completă între compresii. Utilizați un ciclu de 30 de compresii și 2 respirații (raport 30:2) și repetați. În mod ideal, efectuați resuscitarea cardiopulmonară cu respirații. Dacă nu puteți sau nu doriți să administrați respirație gură la gură, efectuați doar compresii toracice continue. Dar adăugarea de respirații îmbunătățește semnificativ rezultatele în caz de înec prin restabilirea oxigenului.
• Folosiți un defibrilator extern automat (DAE) dacă este disponibil: Dacă există un defibrilator extern automat la fața locului (obișnuit la piscine), porniți-l și urmați instrucțiunile. Cu toate acestea, principala problemă în caz de înec este adesea stopul respirator, care duce la stop cardiac, așa că resuscitarea cardiopulmonară cu respirații rămâne esențială.

Important: Dacă sunteți singur(ă) cu victima, efectuați aproximativ 2 minute de RCP (5 cicluri de 30:2) înainte de a vă opri pentru a apela serviciile de urgență.

În caz de înec (și în cazul în care e vorba despre un copil), administrarea inițială de oxigen prin resuscitarea cardiopulmonară (RCP) poate preveni stopul cardiac. După aproximativ 2 minute, dacă sunteți încă singur, apelați rapid serviciul de urgență (dacă nu ați apelat deja) și apoi reluați resuscitarea cardiopulmonară (RCP) imediat. Continuați resuscitarea cardiopulmonară (RCP) până când respirația revine sau sosește ambulanța: Nu renunțați – continuați ciclurile de RCP. 

Leziunile cerebrale cauzate de lipsa de oxigen progresează în timp, dar există cazuri de victime ale înecului, în special copii, care sunt resuscitate cu succes după perioade lungi de timp. 

Dacă persoana începe să respire singură, este excelent – puneți-o în poziția de recuperare (pe o parte) și monitorizați respirația. Este posibil să fie inconștientă; este în regulă, doar mențineți căile respiratorii libere. Dacă apar vărsături, întoarceți rapid persoana pe o parte, apoi continuați după cum este necesar. Nu abandonați resuscitarea cardiopulmonară (RCP) prea curând; Opriți-vă doar dacă intervenția este preluată de asistență medicală calificată sau dacă locul accidentului devine periculos sau dacă sunteți fizic incapabil să continuați.

Îngrijire și monitorizare post-salvare

Orice victimă a înecului care era inconștientă, nu respira sau a inhalat apă trebuie să fie consultată, chiar dacă pare să-și revină. Nu presupuneți că cineva este „bine” după un incident de înec, deoarece pot apărea complicații. Apa din plămâni poate provoca iritații și o afecțiune periculoasă cunoscută sub numele de edem pulmonar (uneori numită „înec secundar”) în orele de după incident. Observați persoana în mod continuu. Dacă a avut chiar și o scurtă perioadă de respirație afectată sau tuse/sufocare cu apă, cel mai sigur este să fie verificată de către serviciul de urgență sau la un spital.

Semnele care pot indica probleme sunt: tuse persistentă, dificultăți de respirație, dureri în piept, oboseală extremă sau confuzie. Țineți persoana la cald – scoateți hainele ude și acoperiți-o cu o pătură, deoarece poate apărea hipotermie, în special în incidentele cu apă rece.

Liniștiți persoana dacă este trează și încurajați-o să rămână nemișcată și întinsă până când ajunge ambulanța.

Ce să nu faci în caz de urgență prin înec

Este la fel de important să știi ce NU să faci:

• Nu pierde timpul încercând să drenezi apa din plămâni. Evită vechea practică a compresiilor abdominale sau a „manevrei Heimlich” pentru a elimina apa – aceasta nu este eficientă și poate provoca vărsături sau întârzieri.
• Studiile arată că victimele înecului nu au de obicei cantități uriașe de apă în plămâni; problema este lipsa de aer, nu blocajul cu apă.
• Concentrează-te pe resuscitarea cardiopulmonară (RCP). Asociația Americană a Inimii sfătuiește în mod specific să nu încerci să elimini apa cu compresii abdominale sau toracice, deoarece nu ajută și pot induce aspirarea conținutului stomacal.
• Nu amâna resuscitarea cardiopulmonară (RCP) din niciun motiv. Începe resuscitarea cardiopulmonară (RCP) imediat ce stabilești că persoana nu respiră. Fiecare secundă contează pentru alimentarea cu oxigen a creierului.
• Nu lovi persoana pe spate și nu încerca să o întorci cu susul în jos pentru a „scoate apa”. Aceasta nu este o strategie eficientă. Câteva lovituri rapide și ușoare pe spate pot fi folosite doar dacă suspectați o obstrucție a căilor respiratorii cauzată de un obiect străin (puțin probabil în caz de înec, cu excepția cazului în care, de exemplu, persoana a inhalat un obiect străin).
• Nu-ți pierde speranța! Victimele înecului, în special copiii, își pot reveni chiar și după câteva minute petrecute sub apă, mai ales dacă apa a fost rece (apa rece poate încetini metabolismul și poate proteja oarecum creierul). Așadar, continuați eforturile până când profesioniștii preiau controlul sau persoana își revine definitiv.
• Nu presupuneți că o victimă complet conștientă este în afara pericolului. Aceasta necesită în continuare un control medical din cauza posibilelor complicații pulmonare. Este un mit că oamenii se „îneacă” câteva zile mai târziu, fără simptome; dacă o persoană este cu adevărat bine, fără simptome, atunci nu a suferit nicio leziune. Dar dacă apar simptome respiratorii în câteva ore, aceasta are nevoie de asistență medicală.

Considerații speciale pentru copiii care se îneacă

Copiii și sugarii sunt deosebit de vulnerabili la înec și necesită câteva abordări modificate de prim ajutor:

• Tehnica de resuscitarea cardiopulmonară (RCP): Pentru copii, utilizați o tehnică mai blândă. Pentru un copil mic, folosiți o mână pentru compresii; pentru un sugar (<1 an), folosiți două degete. Apăsați aproximativ o treime din adâncimea pieptului.
• Administrați respirații mai mici și mai blânde – suficient cât să ridice pieptul. Acoperiți nasul și gura sugarului cu gura pentru a face respirații. Raportul compresii-respirații este de 30:2 pentru salvatorii individuali. 
• Apelați mai întâi vs. acordați mai întâi îngrijiri: După cum am menționat deja, dacă sunteți singur(ă) și victima este un copil, efectuați resuscitarea cardiopulmonară (RCP) timp de 2 minute înainte de a apela la serviciul de urgență.
• Copiii suferă adesea mai întâi stop respirator, așa că resuscitarea cardiopulmonară (RCP) imediată poate salva vieți.  
• Respirațiile gură la gură sunt esențiale: Rezervele de oxigen ale copiilor sunt mai mici, iar corpurile lor sunt mai susceptibile la hipoxie. Inspirațiile de salvare nu trebuie niciodată omise pentru un copil care se îneacă, dacă le puteți administra. Ventilația promptă poate uneori să resusciteze un copil care tocmai s-a scufundat și a încetat să respire.
• Fiți blând, dar rapid: Anatomia unui copil este mai mică și mai delicată. Aveți grijă să nu suprasolicitați gâtul unui sugar atunci când deschideți căile respiratorii (o poziție neutră este cea mai bună pentru sugari). Administrați respirații doar până când vedeți pieptul ridicându-se. Cu toate acestea, să nu vă fie teamă să apăsați puternic pe piept – sunt necesare compresii eficiente. Copiii au coaste flexibile, iar resuscitarea cardiopulmonară (RCP) este sigură atunci când este efectuată corect.
• Preveniți aspirația: Copiii pot vomita în timpul respirațiilor sau după resuscitare. Întoarceți-i rapid pe o parte pentru a elibera voma și apoi continuați îngrijirea. Mențineți-le căile respiratorii libere.
• Îngrijire ulterioară: Toți copiii implicați într-un incident de înec trebuie consultați de un medic. Copiii pot dezvolta umflături ale căilor respiratorii sau leziuni pulmonare întârziate, chiar dacă inițial au răspuns la măsurile de prim ajutor. 

Prevenirea înecului la copii și la adulți

Deși cunoașterea primului ajutor în caz de înec este crucială, scopul final este prevenirea incidentelor de înec. Înecul se poate întâmpla oricui, dar poate fi în mare măsură prevenit prin intermediul unor măsuri de siguranță.

Iată câteva sfaturi cheie pentru prevenirea înecului, cu accent pe copii:

• Supraveghere constantă și competentă: Nu lăsați niciodată copiii singuri sau nesupravegheați lângă apă. Majoritatea înecurilor la sugari au loc în căzi de baie când un îngrijitor se întoarce „doar pentru un minut”.
• Pentru copiii mici și copiii mici, practicați „supravegherea prin atingere” – un adult la îndemână în orice moment în apă. Supravegherea trebuie să fie activă (ochii pe copil, fără distragere – lăsați telefonul în altă cameră!). Înecul este silențios, așa că un adult care supraveghează trebuie să se uite continuu la copil.
• Veste de salvare: Folosiți veste de salvare adecvate pentru copiii mici și persoanele care nu înoată atunci când se află în apă deschisă sau în jurul acesteia și chiar în piscine, ca protecție suplimentară. Pe bărci sau în apropierea lacurilor/râurilor, toată lumea (inclusiv adulții) ar trebui să poarte o vestă de salvare.
• Jucăriile gonflabile sau plutitoarele nu sunt dispozitive de siguranță. De asemenea, asigurați-vă că vesta de salvare se potrivește perfect și este potrivită vârstei/greutății copilului.
• Înscrieți copiii la lecții de înot odată ce sunt pregătiți din punct de vedere al dezvoltării. Academia Americană de Pediatrie susține lecțiile de înot începând de la vârsta de 1 an pentru a ajuta la reducerea riscului de înec. Abilitățile care trebuie urmărite includ: înotul la suprafață, plutirea sau mersul pe apă și ieșirea independentă dintr-o piscină. Lecțiile de înot îmbunătățesc siguranța, dar nu „protejează” copilul împotriva înecului – acesta trebuie totuși supravegheat.
• Învățați tehnici de resuscitare cardiopulmonară (RCP) și salvare. A ști cum să reacționați imediat dacă un copil se îneacă poate face diferența dintre viață și moarte.
• Evitați alcoolul și comportamentul riscant: Adolescenții și adulții ar trebui să evite înotul sau plimbările cu barca sub influența alcoolului sau a drogurilor.  
• Înotați întotdeauna cu un prieten; nu înotați niciodată singur, indiferent de vârsta sau abilitățile dumneavoastră.
• Fiți atenți la pericolele naturale ale apei: În ape deschise, fiți atenți la curenți, maree și scăderi bruște ale apei. Respectați steagurile de avertizare de pe plaje. În cazul copiilor, alegeți plaje sau piscine păzite atunci când este posibil. În lacuri sau râuri, copiii și înotătorii care nu se descurcă foarte bine ar trebui să poarte veste de salvare chiar și în timp ce merg în apă. 
• Nu lăsați niciodată piscine gonflabile sau căzi umplute cu apă nesupravegheate – copiii mici se pot îneca în doar câțiva centimetri de apă.  

Ce culoare ar trebui să aibă costumul de baie al copilului atunci când înoată?

Un sfat de siguranță adesea trecut cu vederea este culoarea costumului de baie. Dovezile recente sugerează că culoarea costumului de baie al unui copil poate afecta cât de ușor este observat sub apă, ceea ce poate ajuta la salvarea rapidă. În perioada 2023-2025, cercetătorii în domeniul siguranței acvatice (ALIVE Solutions, printre alții) au testat diferite culori de costume de baie în diferite medii acvatice.

Concluziile au fost revelatoare:

• Culorile neon strălucitoare sporesc vizibilitatea: Portocaliul neon, galbenul și verdele au avut cele mai bune rezultate pentru vizibilitate atât în piscine, cât și în apa naturală. Aceste culori de înaltă vizibilitate au creat un contrast puternic atât față de fundul piscinelor de culoare deschisă, cât și față de apa tulbure a lacului, facilitând observarea unui copil care se îneacă.
• Albastrul și albul nu sunt potrivite!: Culorile populare de costume de baie, cum ar fi albastrul deschis sau albul dispar adesea din vedere la doar 30 de centimetri sub apă. Într-o piscină cu fundul de culoare deschisă, un costum alb poate arăta ca reflexii de lumină; într-un lac, poate imita strălucirea.
• Albastrul deschis tinde să se amestece cu apa. Culorile închise (bleumarin, negru) sunt, de asemenea, greu de văzut, în special în piscinele cu fund închis sau în lacuri, uneori arătând ca frunze sau resturi.
• Culorile contrastante sunt importante: Un costum de baie roz neon a ieșit bine într-un test în piscină, dar nu la fel de bine în apa lacului. Un motiv este contrastul: o culoare care contrastează cu mediul este esențială. Galbenul/verdele neon ies adesea în evidență pe mai multe fundaluri. Culorile solide strălucitoare sau costumele cu combinații de contrast puternic (de exemplu, portocaliu neon cu o dungă galben strălucitor) sunt mai vizibile decât pastelurile sau albastrul.

Atunci când cumpărați costume de baie pentru copii, optați pentru neon strălucitor și evitați albastrul deschis, griul sau albul. Acest lucru nu va preveni înecul în sine, dar poate ajuta salvamarii sau trecătorii să identifice un copil mai repede dacă se scufundă.

Fiecare secundă contează într-o situație de înec, așa că vizibilitatea nu este un factor trivial.

Este esențial de reținut că culoarea costumului de baie nu înlocuiește supravegherea. Un costum de baie strălucitor ajută doar dacă cineva se uită și privește cu atenție. 

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.