Cu toții am așteptat cu nerăbdare să ne bucurăm de vară, de razele soarelui și de timpul petrecut afară, în natură. Trebuie să ținem cont însă că este perioada anului în suntem mai expuși la mușcăturile de țânțari și la efectele neplăcute pe care le resimțim pe pielea noastră din cauza înțepăturilor.
Aproape toată lumea este sensibilă la mușcătura de țânțar. Dar pentru cei cu alergii severe, simptomele pot fi mai mult decât deranjante și se pot agrava. Cele mai multe mușcături apar fie seara, fie în zori, când țânțarii sunt foarte activi. În timp ce țânțarii masculi sunt inofensivi – se hrănesc numai cu nectar și apă – țânțarii femele sunt cele care caută sânge.
- Unele persoane au reacții severe la mușcătura de țânțar
- Cum poți afla dacă suferi de sindromul Skeeter și ce trebuie să faci?
- Mușcăturile de țânțari obișnuite
- Sindromul Skeeter
- Factori de risc pentru mușcăturile de țânțari și sindromul Skeeter
- Ce simptome poți avea după mușcăturile de țânțari?
- Reacții alergice și simptome care ar trebui să te îngrijoreze
- Când să suni la 112?
- Ce boli pot transmite țânțarii?
- Cum tratezi mușcătura de țânțar?
- Cum previi mușcăturile de țânțari?
Unele persoane au reacții severe la mușcătura de țânțar
Pentru majoritatea dintre noi, dacă rezistăm să nu ne scărpinăm și să agravăm leziunile, acestea se estompează, mâncărimea dispare de la sine, iar înțepăturile creează doar un disconfort de scurtă durată. Unii oameni însă au reacții alergice mai severe la mușcăturile de țânțar, care pot persista zile întregi; aceste reacții alergice poartă denumirea de „sindromul Skeeter”.
Sindromul Skeeter este o reacție inflamatorie relativ rară la mușcăturile de țânțari, potrivit Academiei Americane de Alergie, Astm și Imunologie. Simptomele se pot dezvolta la câteva ore după înțepătura de țânțar și pot include umflarea pielii pe o porțiune mai mare, senzație de căldură, roșeață, mâncărime și chiar durere.
Cum poți afla dacă suferi de sindromul Skeeter și ce trebuie să faci?
Mai întâi trebuie să faci diferența între o mușcătură de țânțar comună, obișnuită, ale cărei efecte durează puțin și sunt localizate și mușcătura care provoacă sindromul Skeeter, cu efecte mai grave, resimțite pe termen mai lung.
Mușcăturile de țânțari obișnuite
Acestea pot declanșa inflamarea imediată a pielii și roșeață care persistă timp de aproximativ 20 de minute, urmate de umflături mici cu senzație de mâncărime care au, de obicei, mai puțin de 2 centimetri în diametru.
Sindromul Skeeter
În acest caz, leziunea este mai mare și disconfortul durează mai mult. Pielea se poate umfla pe o porțiune care variază de la 2 la 10 centimetri în diametru în decurs de o oră de la mușcătura de țânțar și progresează în următoarele câteva zile. Umflăturile pot fi însoțite de mâncărime, sunt roșii, dureroase și calde la atingere.
Sindromul Skeeter este rezultatul unei reacții alergice la proteinele din saliva țânțarilor, spun cercetătorii. Nu există un test de sânge simplu care să detecteze anticorpii de țânțari din sânge. Alergia la țânțari este diagnosticată prin monitorizarea atentă a efectelor produse de înțepăturile acestora pe pielea ta.
Factori de risc pentru mușcăturile de țânțari și sindromul Skeeter
Tânțarii par să prefere anumite „victime”:
- bărbații
- femeile însărcinate
- persoanele supraponderale sau obeze
- persoanele cu grupa de sânge 0
- persoanele care au depus efort fizic recent
- persoanele care emană cantități mai mari de acid uric, acid lactic și amoniac
- persoanele care au consumat recent bere
De asemenea, deoarece țânțarii sunt atrași de căldură, purtarea culorilor închise te poate face victima înțepăturilor. Persoanele care trăiesc în zone umede sau tropicale prezintă, de asemenea, un risc mai mare de mușcătură de țânțar.
Unii oameni au un risc mai mare de reacție alergică, precum copiii mici. Persoanele cu alergii la unele componente ale salivei de țânțari, cum ar fi proteinele și agenții antimicrobieni, pot prezenta, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta sindromul Skeeter. Cu cât o persoană a fost mai des mușcată de țânțari, cu atât este mai probabil să se desensibilizeze în timp. Asta înseamnă că adulții au de obicei reacții mai puțin grave la mușcăturile de țânțari decât copiii.
Ce simptome poți avea după mușcăturile de țânțari?
Simptomele obișnuite ale mușcăturilor de țânțari includ umflături moi pe piele care pot deveni rozalii sau roșii și sunt însoțite de mâncărime. În cele mai multe cazuri, roșeața și umflăturile apar la câteva minute după ce țânțarul înțeapă pielea. O umflătură tare, de culoare roșu închis, apare adesea a doua zi, deși aceste simptome pot apărea în primele 48 de ore după mușcătura inițială. Potrivit Academiei Americane de Alergii, Astm și Imunologie (AAAAI), contactul cu un țânțar trebuie să aibă șase secunde sau mai mult pentru a provoca o reacție.
Pe măsură ce mușcătura de țânțar se vindecă, senzația de mâncărime se va estompa, iar pielea va lua treptat o nuanță mai puțin roșie sau rozalie, până când revine la culoarea normală. Acest lucru durează de obicei aproximativ trei – patru zile.
Reacții alergice și simptome care ar trebui să te îngrijoreze
Mușcăturile de țânțari care provoacă leziuni de dimensiuni mai mari ar putea indica o reacție alergică mai severă. Simptomele pot include:
- mâncărime pe o suprafață mare
- leziuni
- vânătăi lângă locul mușcăturii
- limfangită sau inflamația sistemului limfatic
- anafilaxie, o afecțiune rară, care pune viața în pericol, și poate duce la inflamarea gâtului și o respirație îngreunată; necesită asistență medicală imediată.
Când să suni la 112?
Solicită asistență medicală de urgență dacă observi oricare dintre următoarele simptome:
- febră
- dureri de cap severe
- greață sau vărsături
- eczemă
- oboseală
- sensibilitate la lumină
- confuzie
- modificări neurologice, cum ar fi slăbiciune musculară pe o parte a corpului
Ce boli pot transmite țânțarii?
Tânțarii pot transmite o serie de boli atunci când înțeapă și se hrănesc cu sângele gazdelor lor. Principalele boli transmise de tânțari sunt:
- Malaria, una dintre cele mai cunoscute boli transmise de tânțari, cauzată de paraziții protozoici din genul Plasmodium. Tratamentul malariei include medicamente antimalarice (artesunat) și antibiotice (cum ar fi doxiciclina), dar poate include și clorochină sau hidroxiclorochină, primachină sau meflochină.
- Febra Dengue, o boală virală cauzată de virusul Dengue, care poate provoca febră, dureri severe ale articulațiilor și mușchilor și, în cazuri grave, hemoragii. Tratamentul dengue se concentrează pe ușurarea simptomelor (hidratare, odihnă, administrare de paracetamol) și menținerea pacientului într-o stare stabilă, deoarece nu există un tratament specific care să elimine virusul Dengue din organism.
- Febra Zika, o altă boală virală cauzată de virusul Zika, care poate duce la complicații serioase în cazul femeilor însărcinate, cum ar fi anomalii congenitale la făt. Tratamentul este în principal simptomatic (repaus la pat, hidratare, paracetamol), deoarece nu există un medicament antiviral specific pentru a trata infecția cu virusul Zika.
- Febra galbenă, tot o boală virală gravă, cauzată de virusul febrei galbene, care poate provoca febră, icter și afectarea ficatului. Tratamentul febrei galbene se concentrează pe ameliorarea simptomelor și susținerea funcțiilor vitale ale pacientului, uneori inclusiv prin transfuzii de sânge.
- Virusul Chikungunya, un virus care cauzează febră și dureri articulare severe. Tratamentul este, în general, simptomatic (odihnă, controlul febrei și al durerilor, comprese reci), deoarece nu există un medicament antiviral specific.
- West Nile Virus, un virus care poate cauza infecții neurologice grave. Și tratamentul pentru această infecție este tot simptomatic: odihnă, hidratare, controlul febrei și al durerilor). În cazuri grave, pacienții pot necesita tratament de susținere, cum ar fi ventilație mecanică, hidratare intravenoasă, tratament pentru controlul convulsiilor etc.
În cazul în care călătorești în zone cu risc crescut de transmitere a bolilor de către tânțari, cere sfatul medicului de familie înainte de călătorie și ia în considerare vaccinurile și alte măsuri de protecție adecvate.
Cum tratezi mușcătura de țânțar?
Pentru a calma mâncărimile pielii și a evita agresarea ei prin scărpinare în urma mușcăturilor de țânțari, poți aplica pe zonele afectate un unguent cu efect analgezic, pe bază de lidocaină și prilocaină. Dacă te scarpini și te zgârii, se creează deschideri în piele care permit bacteriilor să intre și să provoace infecții.
Pentru a ușura mâncărimea și a reduce riscul de infecție:
- Spală zona cu apă și săpun.
- Aplică o loțiune de calamină sau o cremă anti mâncărime.
- Pune o pungă de gheață pe locul mușcăturii.
- Ia un antihistaminic (găsești la farmacie fără prescripție medicală).
În unele studii restrânse asupra medicamentelor pentru calmarea simptomelor mușcăturilor de țânțari s-a constatat că un medicmaent numit cetirizină (10 mg pe cale orală) poate reduce mâncărimea și umflarea ca urmare a înțepăturilor.
Cum previi mușcăturile de țânțari?
- Ca și în cazul altor alergii, prevenția este cea mai bună abordare. Țânțarii trăiesc în zone umede și calde. Dacă este posibil, evită zonele umede sau din apropierea apei, mai ales seara și în zori, când țânțarii sunt activi.
- Poartă îmbrăcăminte de protecție, de culoare deschisă, cum ar fi cămăși cu mâneci lungi, pantaloni lungi, șosete și o pălărie cu boruri largi.
- Montează plase la geamuri și uși, care să împiedice țântarii să îți intre în casă.
- Folosește lumânări parfumate cu citronella în spațiile din aer liber, când stai în curte sau într-un camping, de exemplu.
- De asemenea, este important să aplici loțiuni sau spray-uri anti-insecte care conțin ingredientul activ DEET. AAAAI recomandă utilizarea produselor care au între 6 și 25% DEET. Acestea oferă până la șase ore de protecție. Urmează instrucțiunile cu atenție și aplică din nou după ce ai înotat sau ai transpirat. Deoarece acestea pot provoca uneori reacții adverse cutanate, testează produsul pe o zonă mică a brațului și așteaptă 24 de ore pentru a te asigura că îl poți utiliza pe întregul corp.
- Există unele ingrediente (usturoiul, suplimentele cu vitamina B, extractul de vanilie, parfumurile tari) pe care oamenii le-au mai încercat pentru a preveni mușcătura de țânțar, însă nu există dovezi că vreunul dintre aceste substanțe ar fi eficiente ca metodă de prevenire.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.