Republica Moldova va împlini în acest an 32 de ani de la proclamarea independenței. Anii 90 reprezintă un start egal pentru toate statele fostei URSS, iar mai aproape de noi ca teritoriu și populație sunt Estonia, Letonia și Lituania.
Spre deosebire de noi, care am ieșit din Uniunea Sovietică aproape că forțat, deoarece era clar că imperiul pică, țările baltice organizau pe data de 23 august 1989, o acțiune la care au participat peste 2 milioane de oameni. Acești au format un adevărat lanț viu ce unea toate cele trei țări, fiind transmis astfel un puternic mesaj de libertate şi independenţă în Europa.
În noiembrie 1989, țările baltice condamnau ocupaţia militară sovietică şi anunţau că renunţă să mai facă parte din Uniunea Sovietică. Ulterior, aceste trei țări, foste republici surori, cum se mai spune pe la Chișinău, n-au acceptat nici să facă parte din Comunitatea Statelor Independente, o structură creată de Moscova ca să-și mențină influența în fostul spațiu sovietic.
În 2004 deja, aceste trei state baltice deveneau membre ale UE și NATO, având o creștere economică anuală în jur de 5-7%. În timp ce statele baltice se rupeau definitiv de influența Moscovei și ajungeau în UE, repet, pornind de la un start egal cu Republica Moldova, țara noastră insista să stea cu fundul în două luntri.
Politicienii de la Chișinău oscilând când mai spre UE, când mai spre Rusia, strict în conformitate cu propriile lor interese politice. Chiar și astăzi, la un an de când a obținut statut de țară candidat la UE, Republica Moldova încă mai face parte și din CSI, chiar dacă de mult timp, Chișinăul nu mai participă la lucrările acestei organizații. Lipsește voința politică pentru a părăsi CSI sau această organizație oferă totuși careva avantaje țării noastre?
CSI a fost creată pe ruinele fostei URSS. Documentele au fost semnate la Alma-Ata, în Kazahstan, la 21 decembrie 1991, de majoritatea fostelor republici sobvietice, fără ţările baltice. Printre semnatarii acordului de constituire a CSI a fost şi preşedintele de atunci, Mircea Snegur, făra consultarea prealabilă a legislativului.
Primul Parlament de la Chişinău, dominat de forţele democratice care au produs totuși ruptura de URSS şi au proclamat independenţa Republicii Molodva, a refuzat să ratifice acordul de constituire a comunităţii. Abia după ce, în 1994, în Parlamentul de la Chişinău a venit majoritatea agrariană pro-rusă, acordul de constituire a CSI a fost ratificat şi Republica Moldova a devenit de fapt o membră a comunităţii.
În 2008, ca urmare a agresiunii ruse, Georgia a părăsit CSI-ul, iar Ucraina a anunțat același lucru în 2018. Părăsirea CSI nu a însemnat însă și ruperea tuturor legăturilor economice dintre state. Aceeași Georgie de exemplu, păstrând mai mult de 400 de acorduri cu Rusia. În general, în cadrul CSI sunt semnate peste 2000 de documente. Nimeni din Republica Moldova nu cunoaște astăzi cu exactitate care din aceste documente sunt bune și care nu sunt bune pentru țara noastră.
Până a trece la presupusele avantaje economice, strict din punct de vedere politic, având în vedere agresiunea militară rusă din 1992 și nerespectarea angajamentelor asumate ulterior, inclusiv la Summit-ul de la Istanbul din 1999, privind retragerea definitivă a armatei ruse din Transnistria, aflarea Republicii Moldova în CSI este o greșeală și o lipsă de demnitate națională, dacă doriți. Or, CSI nu a reacționat când Moscova îl trimitea pe generalul Lebedev ca să se asigure că stânga Nistrului rămâne ocupă de armata rusă.
Mai mult ca atât, după refuzarea planului de federalizare a țării în 2003, Rusia a impus Republicii Moldova un șir de embargouri pentru vinurile, fructele și alte produse, încălcând astfel regimul comercial de liber schimb, iar în paralel ne-a tot șantajat cu sistarea livrărilor de gaz natural.
Acum să vorbim despre presupusele avantaje economice. Forțele pro-ruse de la Chișinău, au speculat mereu și o fac în continuare, că dacă Republica Moldova va părăsi CSI, atunci nu va mai avea unde să-și vândă produsele. Datele statistice arată însă că exporturile moldovenești în Rusia sunt în continuă scădere, în condițiile în care Moscova a impus bariere tarifare pentru produsele moldovenești încă din 2014 și livrează gaze naturale la prețuri de piață. Așadar, nici măcar în domeniul energiei Chișinăul nu are vreun avantaj din relația cu CSI.
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, exporturile de mărfuri destinate țărilor Uniunii Europene în anul 2022 au totalizat 2 miliarde 540 milioane 400 de mii de dolari, în timp ce exporturile de mărfuri destinate țărilor CSI în anul 2022 au avut o valoare de 1 miliard 43 milioane 100 de mii de dolari SUA.
Totuși CSI nu e doar Federația Rusă, exporturile de mărfuri în această țară constituind anul trecut doar 4,4% din total, în timp ce în România au ajuns la 28,6% din tot ceea ce exportă Republica Moldova. O pondere mai mare pe piața noastră o au însă mărfurile importate din Federația Rusă, care în 2022 au constituit 12,4%, fiind totuși pe locul doi după România, ce a avut 17,9% din totalul mărfurilor de import din Republica Moldova.
Analizând aceste cifre, ajungem la concluzia că o eventuală decizie a Chișinăului de a părăsi CSI ar putea avea anumite repercusiuni economice, dar nu atât de semnificative precum se speculează, având în vedere ponderea relațiilor comerciale pe care țara noastră le are în prezent cu statele membre ale acestei organizații. În plus, reiterez că CSI nu este doar Federația Rusă, iar după exemplul Georgiei, retragerea din CSI nu atrage după sine în mod obligatoriu și părăsirea zonei de comerț liber cu celelalte state membre ale comunității.
Pe termen scurt și mediu, ieșirea din CSI poate cauza tensionarea relațiilor cu Rusia, care la sigur ar reintroduce regimul cu vize pentru moldoveni. Cu alte țări CSI, Moldova ar putea obține bilateral liberalizarea vizelor în urma unor negocieri separate ulterioare. Singura rațiune pentru Republica Moldova de a se mai afla în CSI este cea umanitară pentru apărarea cetățenilor peste 200 mii de cetățeni, care s-ar mai afla la muncă în Federația Rusă. Despre cât de mult respectă rușii pe muncitorii moldoveni și țin la drepturile acestora, cred că mai indicat ar fi să se expună moldovenii care au lucrat mulți ani la Moscova, iar acum muncesc în țările din UE sau chiar au revenit și au activități în țară. Până la urmă, cel mai bine lucrurile se văd prin comparație.
Dacă e să tragem linia, aflarea Republicii Moldova în CSI nu a adus nici prea mare dezvoltare economică, dar nici nu a ajutat în niciun fel la rezolvarea problemei transnistrene. Totuși, o ruptură bruscă a legăturilor cu CSI este plină de complicații în relațiile cu Tiraspolul și cel mai probabil va fi folosită de Moscova pentru a crește tensiunea în Transnistria și probabil Găgăuzia, de aceea, Chișinăul trebuie să acționeze maxim de prudent, iar părăsirea organizației să se facă treptat, prin denunțarea acelor tratate care nu mai sunt avantajoase pentru țara noastră.
Așa sau altfel, despărțirile sunt sau pot fi totuși dureroase, însă necesare pentru a putea merge înainte. Războiul din Ucraina a dat pe față adevăratele intenții ale Federației Ruse, care continuă să perceapă spațiul fostei URSS, ca pe ceva propriu.
Respectiv, ieșirea din CSI ar fi răspunsul nostru la ambițiile imperialiste ale Moscovei – că noi nu suntem parte a lumii ruse, iar așa-numitele relații istorice se datorează doar faptului că am fost ocupați militar, mai întâi în 1812, apoi în 1940. Și voi încheia cu un vers de-a lui Grigore Vieru – vrem sa trăim sub stea albastră.
Pe canalul de Telegram veți găsi ușor și rapid cele mai importante subiecte politice. Iar pentru a vedea emisiunile Radar Politic, abonați-vă la canalul de pe YouTube și Facebook.
AUTOR: Ion Harghel