Astăzi, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a adus în atenția publică un episod tragic din istoria țării noastre, dezvăluind detalii tulburătoare despre evenimentele din noaptea dintre 12 și 13 iunie 1941. Într-un discurs emoționant, ea a amintit de suferința a peste 6 mii de familii de moldoveni, care au trăit cel mai mare coșmar al vieții lor în acea perioadă întunecată.
Potrivit declarațiilor președintei, aproximativ 20 de mii de oameni, printre care se numărau preoți, primari, învățători și întreprinzători de la sate și orașe, au fost ridicați de autorități sub amenințarea armelor și transportați în vagoane pentru vite către Siberia și Kazahstan. Această acțiune brutală a dus la separarea soțiilor și copiilor de soții și tații lor, creând astfel durere și disperare în sufletele acestor familii nevinovate.
În cadrul discursului său, Maia Sandu a subliniat că acești oameni nevinovați, intelectuali și intelectualitatea țării, erau pilonii societății, bunicile și bunicilor noștri plini de omenie, curaj și dragoste de neam. Cu toate acestea, peste noapte, au fost transformați în dușmani ai poporului și au fost supuși unor condiții inumane de trai. Apa insuficientă și hrana precară, în care peștele sărat era uneori singura opțiune, au făcut ca această experiență să fie și mai dureroasă și mai grea.
”În noaptea dintre 12 și 13 iunie 1941, peste 6 mii de familii de moldoveni au trăit cel mai mare coșmar al vieții lor. În total, în jur de 20 de mii de oameni – preoți, primari, învățători, întreprinzători de la sate și orașe – au fost ridicați sub amenințarea puștii și duși în vagoane pentru vite în Siberia și Kazahstan. Soțiile și copiii au fost separați de soții și tații lor, apă era insuficientă, iar drept hrană li se oferea de multe ori doar pește sărat. Cei mai învățați oameni, intelectualitatea țării noastre, bunicii noștri plini de omenie, curaj și dragoste de neam au devenit peste noapte „dușmani ai poporului”. Regimul stalinist se temea de oamenii gospodari care își apărau valorile neamului și a călcat în picioare drepturile elementare ale omului și demnitatea umană”, a scris aceasta.
Prin dezvăluirea acestor evenimente tragice, președinta Maia Sandu a dorit să aducă în prim-plan această pagină neagră din istoria Moldovei și să ofere respectul și recunoștința noastră față de toți cei care au suferit în acele vremuri nedrepte. Ea a subliniat importanța de a cunoaște și înțelege istoria națională, pentru a ne asigura că astfel de atrocități nu se vor mai repeta în viitor.
Această dezvăluire senzațională a stârnit emoție și compasiune în rândul cetățenilor, care au transmis mesaje de solidaritate și respect față de victimele acelei perioade întunecate. În plus, aceasta a generat un apel către autorități și comunitatea internațională de a continua să promoveze drepturile omului și democrația, astfel încât astfel de tragedii să nu se mai repete niciodată.
Cu toate că aceste evenimente s-au întâmplat acum mai bine de 80 de ani, amintirea suferinței și durerii trăite de acești moldoveni rămâne vie în inimile noastre. Prin aceste mărturii puternice, Maia Sandu reafirmă angajamentul său de a onora memoria victimelor și de a construi un viitor mai bun pentru toți cetățenii Republicii Moldova.
”E o rană a neamului nostru greu de vindecat. Trecutul în care bunicii sau părinții noștri au fost duși la muncă silnică sau au fost uciși pentru ceea ce erau, și nu pentru că ar fi comis ceva, ne doare și azi. Unicul mod de a le onora memoria este să ne opunem din răsputeri unor asemenea crime împotriva libertății și dreptului la viață”, a conchis președintele.