Pe data de 27 mai, la Comrat, a avut loc un așa-numit congres cu toți aleșii locali din autonomia găgăuză. S-au ținut multe discursuri înflăcărate, majoritatea cu tentă separatistă. Chiar dacă a fost o adunare a găgăuzilor și pentru găgăuzi, discursurile s-au ținut nu în limba găgăuză, cum ar fi fost firesc, dar exclusiv în limba rusă. Asta ca să fie clar din start, pentru cei ce mai au dubii, despre adevăratele intenții ale celor din autonomie.
Adunarea a adoptat și o rezoluție, a dat termeni ultimativi guvernării pentru îndeplinirea cerințelor. Printre cele mai importante puncte sunt solicitările în privința unei cote părți separate în Parlamentul de la Chișinău, adică să aibă garantată mereu o fracțiune din 5 deputați, de exemplu, precum și păstrarea neutralității statului, evident, fără niciun cuvânt despre trupele ilegale ruse ce staționează în Transnistria. Aceștia mai vor ca procurorul din autonomie să fie automat și membru al CSP-ului, iar organele de control ca poliția sau vameșii din regiune, să se subordoneze Comratului. Și nu în ultimul rând, adunarea a cerut interzicerea activităților partidelor al căror program include lichidarea Republicii Moldova ca stat independent, adică a partidelor și organizațiilor ce militează pentru dreptul istoric de reunire cu România.
Toate cerințele găgăuzilor, dacă ar fi îndeplinite, ar transforma de facto Republica Moldova într-o federație. Rezoluția adoptată n-are nicio valoare juridică, fiind mai mult o încercare a Moscovei de a mai tulbura pe aici apele în ajunul summit-ului CPE din 1 iunie. Însă, această adunare a demonstrat odată-n plus că autonomia găgăuză este doar un instrument al Kremlinului de a promova separatismul în sudul țării. În altă ordine de idei, cei din autonomie ar dori reînvierea mișcării ,,Gagauz-Halkî”, care în 1990 s-a autoproclamat ca fiind „Republica Găgăuzia”.
În decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni, pro-ruși în esență, a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal. Chiar dacă agrarienii și cei care au urmat au crezut că autonomia acordată găgăuzilor poate fi un exemplu în privința rezolvării conflictului transnistrean, faptul că până acum acest model de rezolvare a unui conflict, inclusiv cel de pe Nistru, nu a fost preluat de nimeni, demonstrează și ineficiența acestuia.
Autonomia în forma ei actuală reprezintă doar un instrument bun în mâinile rușilor de a șantaja Chișinăul cu o eventuală rupere teritorială, așa cum a fost și în cazul referendumului ilegal din 2014, organizat de fostul bașcan, Mihail Formuzal, privind dreptul găgăuzilor la autodeterminare și respectiv aderare la uniunea lui Putin.
Apărătorii ideii de autonomie pentru găgăuzi ar putea aminti de „Marșul spre Găgăuzia”, ce a avut loc în perioada 25 — 30 octombrie 1990, când un grup de naționaliști voluntari moldoveni sub conducerea lui Mircea Druc se îndrepta spre Comrat cu scopul de a reduce tendințele creării Republicii Autonome Găgăuze. Atunci s-a evitat o confruntare, probabil ce se solda cu victime, pentru că găgăuzii se înarmaseră cu bâte și chiar arme, iar de la Tiraspol s-au trimis mai multe autocare cu ajutoare, vă dați seama de care.
Ca și acum, și atunci mișcările separatiste din sud erau generate și coordonate de Moscova cu ideea de ași menține influența în fostul spațiu sovietic. Pentru că vedeți, în perioada URSS, găgăuzii n-aveau niciun fel de autonomie, Comratul, Ceadâr-Lunga și Vulcănești fiind simple raioane din componența RSSM. Nu aveau și nici nu cereau așa ceva, cu excepția anului 1958, când apropo bulgarii, nu găgăuzii, au avut ideea unei autonomii găgăuzo-bulgare, idee care vă dați seama că a murit din fașă.
Din 1994 până în prezent, UTA Găgăuzia a beneficiat de multe fonduri europene, de ajutor românesc și mulți bani de la Chișinău, dar pentru că am avut și avem un stat cu instituții slabe, toate investițiile financiare în regiune n-au ajutat la consolidarea statului și promovarea ideilor pro-europene printre găgăuzi. S-au comis multe greșeli și s-au închis ochii de fiecare dată când pro-rușii din autonomie provocau Chișinăul cu idei separatiste.
Ca să nu merg prea departe în anii 90, amintesc doar că nimeni n-a fost tras la răspundere penală pentru inițierea referendumului ilegal din 2014. Și ca o paralelă cu „ruskii mir” spre care tind găgăuzii, amintesc de războaiele cecene, cum a reacționat Moscova când o regiune pe care tot ea a cucerit-o în trecut, la un moment dat a vrut să fie independentă, diferența majoră fiind că moldovenii nu au cucerit teritoriul locuit de găgăuzi, dar găgăuzii au venit, apoi au fost aduși, pe teritoriul pe care mereu au locuit moldovenii. Nu fac niciun apropo și nu sunt adeptul conflictelor armate, dar vorbesc despre dublele standarde aplicate de Moscova și pro-rușii din Moldova. Dacă și vor găgăuzii să le fie revizuit statutul de autonomie, eu cred că ar trebui de pornit de la ideea respectării de către aceștia a simbolurilor și limbii de stat a Republicii Moldova.
Nu sunt împotriva limbii ruse per-ansamblu, dar dacă găgăuzii sunt pe bune găgăuzi, atunci la ședințele lor să se discute în găgăuză sau în limba română, și chiar dacă-i zic ei moldovenească, în acest caz nu-mi pasă, important e să o vorbească.
E ipocrit să urli în limba rusă că limba de stat e moldovenească, nu română. Actele administrative să nu mai fie tipărite pentru ei sau venite de la ei în limba rusă, dar la fel, în găgăuză și română. Apoi, să se facă reforma teritorial administrativă a țării, respectiv, niciun fel de raioane, iar Comratul, Ceadâr-Lunga, Vulcănești, Cahul, Cantemir, Leova, Taraclia, Ștefan Vodă și Căușeni să alcătuiască o singură regiune.
Bașcanul UTA Găgăuzia, care în fond e un președinte de raion, trebuie exclus din componența Guvernului. Aflarea lui în executiv a reprezentat pentru Moscova un instrument și o miză, iar odată eliminat, va dispărea și interesul Moscovei pentru regiune. Interesul politic, pentru că economic, Moscova nu a investit și nu va investi niciodată nimic. Vor găgăuzii să aibă un bașcan, ok, acesta să se ocupe exclusiv de treburile din autonomie, să le fie un fel de primar, pentru ce de dublat posturile, și bașcan și primar? Vor găgăuzii să fie prezenți în Parlament? Ok, n-au decât să adere la partidele naționale, cum au făcut-o până acum, or, aceeași Stoianoglo, Dudoglo sau Irina Vlah au fost deputați în Parlamentul de la Chișinău, primii doi, dar și alții, membri ai partidelor și alianțelor pro-europene. Asta ca apropo de ipocrizie. Respectiv, nimeni nu le îngrădește dreptul de a fi ales și de a avea funcții la nivel central, dar nu sunt ei cu stea în frunte de a avea automat fracțiune garantată, asta ar fi discriminatoriu pentru alte etnii.
Știu că subiectul este unul sensibil și probabil că acest video va provoca anumite reacții, dar lucrurilor trebuie de spus pe nume. Ajunge să promovăm o autonomie găgăuză cu numele, pro-rusă în fapte. Republica Moldova e un stat independent, unitar și indivizibil, care respectă drepturile tuturor cetățenilor săi și niciun grup etnic nu poate decide în numele tuturor care trebuie să fie direcția de dezvoltare a țării.
Asta o decide majoritatea. Ce spun sunt lucruri simple și poate că banale, dar din păcate, nimeni până acum nu a vorbit oamenilor despre asta. UTA Găgăuzia a beneficiat de bani europeni, dar acolo a înflorit propaganda rusă. Așa nu mai trebuie de permis.
Pe canalul de Telegram veți găsi ușor și rapid cele mai importante subiecte politice. Iar pentru a vedea emisiunile Radar Politic, abonați-vă la canalul de pe YouTube și Facebook.
AUTOR: Ion Harghel
