Deși în campania electorală a promis că gardul din jurul Președinției va fi scos, iar unii colegi chiar au susținut-o, Maia Sandu a uitat de promisiune și a limitat accesul în ograda instituției
În ultima săptămână însă, de poarta Președinției stă atârnat un lacăt, evident, încuiat. Deși anterior porțile erau deschise, acum cetățenii nu mai au acces liber în curte, iar reprezentanții instituției nu au invocat niciun motiv.
Amintim că Maia Sandu, spunea în campania electorală că va scoate gardul instalat în jurul Președinției, cu speranța că o va putea face la 25 sau 26 decembrie 2020. În ziua inaugurării însă, Sandu a spus că scoaterea gardului nu mai este o prioritate pentru ea și că la prima etapă doar va deschide porțile.
”Sunt multe lucruri de schimbat. Da, gardul îl scoatem și aici nu trebuie să faci mare analiză. Trebuie să fie un simbol al apropierii conducătorilor țării de oameni și nu să se ascundă după un gard de doi metri pentru că le este frică de oameni”, spunea Maia Sandu în campania electorală, în cadrul unei emisiuni.
Gardul metalic a fost instalat în jurul clădirii în vara anului 2018, pentru el fiind cheltuiți în jur de 5 milioane de lei.
Nici Dumitru Alaiba nu a ezitat să promită oamenilor că gardul de la Președinție va fi scos, pentru că asta ar fi normal pentru un președinte deschis către cetățeni.
”De fiecare dată când trec pe lângă clădirea președinției, mi se face urât pe suflet când mă uit la gardul cu care s-a înconjurat Dodon. Gardul trebuie scos iar zona din fața președinției – dăruită oamenilor.
Trecând pe lângă președinție, priviți printre gratii. Priviți atent scările, havuzurile, iarba. Tot asta e plătit de banii voștri, dar este îngrădit de un gard imens, dublu, ca să fie oferit unui singur om – președintele țării. Nu plătiți puțin. Plătiți 100 mii de lei pe zi. Meritați să aveți dreptul să vă apropiați ceva mai aproape de acest palat. Scările ar putea oferi mult loc pentru ca oamenii să se poată așeza, să se odihnească în centrul orașului, știți voi, ca în Europa. Havuzurile care acum lucrează degeaba, pentru că nu e nimeni niciodată la ele, ar putea atrage părinți cu copii care să râdă zglobiu, iar pe iarba atent îngrijită ai putea veni să citești o carte într-o sâmbătă sau duminică. La fel de important este simbolismul. Așa președinția ar face un pas în direcția cetățenilor.
Guvernările sunt de două feluri. Deschise și închise. Guvernările închise se vor impune ținând cetățeanul la distanță, prin bodyguarzi, garduri, stat sus la tribună sau în capul mesei, dar și lipsă de transparență, decizii arbitrare și neargumentate. Acest tip de guvernare va descuraja cetățenii activi care își știu și își cer drepturile, nu are nevoie de oameni care vin cu întrebări sau pretenții la guvernare. O guvernare închisă se teme de opinii care nu le aparțin le va respinge, astfel respingând pluralismul. Guvernările deschise se manifestă prin faptul că depun un extra efort de a fi cât mai aproape de oameni. Aceste guvernări țin să implice oamenii în procesul de luare a deciziilor, să-i facă curioși despre ce se întâmpă în stat, chiar dacă oamenilor nu le prea pasă. Nu e responsabilitatea oamenilor să vină să verifice, ci e responsabilitatea guvernului să-i facă curioși pe oameni.
O guvernare deschisă va fi în permanentă căutare de opinii inovatoare, în primul rând din societate. Scoaterea gardului ar fi un simbol foarte bun al unei președinții deschise.
Chiar ne trebuie acest gard? Sau să-i zic ocol? Data viitoare când treceți pe lângă președinție, priviți printre gratii și imaginați-vă cum ar fi fără ele.
Oficiul președintelui nu va lucra mai rău dacă se scoate gardul. Justificările cu motive de „securitate” nu trebuie luate în serios. Dacă clădirea guvernului sau parlamentului pot funcționa fără gard, atunci și clădirea președinției tot poate funcționa fără a fi îngrădită.
Partea bună a acestui gard din jurul președinției este că actualul președinte este deja obișnuit să stea după gratii și înconjurat de pază. În pușcărie îi va fi ceva mai simplu”, scria în 2020 Alaiba pe blogul său.