Saladin a cucerit Ierusalimul, după 88 de ani de stăpânire cruciată. Acest eveniment va conduce apoi la cea de-a treia cruciadă.
Constituit după cuceririle Primei Cruciade, Regatul Ierusalimului a fost locul care a înfierbântat imaginaţia multora: cavaleri şi clerici din Occident, dar şi trupurile acelora care au îmbrăcat armura şi haina de cruciat. Ierusalimul a fost cucerit într-o baie de sânge musulman, în 1099, de forţele conduse de Godfrey de Bouillon, duce de Lotharingia Inferioară, unul dintre cei mai importanți lideri ai cruciadei, care a fost ales primul rege creștin noului regat. El a refuzat să accepte titlul, considerând că niciun om nu ar trebui încoronat în locul în care Isus Hristos a purtat coroana cu spini. În loc de titlul regal, el și-a luat titlul de Advocatus Sancti Sepulchri („Apărător al Sfântului Mormânt”).
Unificator al forțelor musulmane din Egipt și Orientul Mijlociu, Saladin și-a îndreptat atenția asupra recuceririi teritoriilor pierdute în urma Primei Cruciade. După victoria decisivă împotriva cruciaților în Bătălia de la Hattin (4 iulie 1187), în urma căreia au fost luați prizonieri numeroși nobili creștini, printre care și conducătorul cavalerilor cruciați, Guy de Lusignan. Drumul lui Saladin spre Ierusalim era deschis. Orașul a fost cucerit după un scurt asediu, de data aceasta fără măcelul care a urmat cuceririi Ierusalimului de către cruciați, în anul 1099.
Regatul Ierusalimului a supraviețuit, redus la o fâșie îngustă de pământ de-a lungul țărmului mediteranean, pe cuprinsul căreia mai existau numai câteva orașe întărite. Regatul a fost distrus în cele din urmă de mameluci în 1291, creștinii pierzând controlul asupra ultimului oraș în zonă, Acra.
