Steatoza hepatică, cunoscută și sub numele de boala ficatului gras, este printre cele mai frecvente boli hepatice cu care ne confruntăm în ultimii ani. Această afecțiune este des asociată cu stilul de viață modern, activitate fizică redusă, sedentarism și o alimentație bogată în grăsimi și săracă în fibre.
Ficatul transformă zaharurile în grăsimi pentru a le folosi la nevoie. În cazul în care aportul de zaharuri și grăsimi este foarte ridicat, ficatul produce și stochează grăsimile în exces.
În funcție de posibilele cauze, steatoza hepatică se împarte în 2 categorii:
- Steatoza hepatică non-alcoolică, ce este favorizată de afecțiuni precum diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemia, scaderea rezistentei la insulina, sindromul metabolic, administrarea unor medicamente și, în cazuri rare, factorul genetic.
- Steatoza hepatică alcoolică, ce se instalează în contextul unui consum zilnic, exagerat de alcool pe o perioadă îndelungată de timp (peste 20 g. alcool pur – femei și peste 30 g. alcool pur – bărbați).
Care sunt semnele unui ficat gras?
Existența unui nivel mic de grăsime în ficat este normală. Însă când acest nivel depășește 5 – 10% din ficat, atunci se poate diagnostica ficatul gras.
Ficatul este cunoscut ca fiind “un organ tăcut”, astfel că pacienții care suferă de ficat gras nu dezvoltă simptome evidente decât în stadiile mai avansate ale bolii.
Cu toate că majoritatea pacienților sunt asimptomatici, neprezentând simptome specifice, apar totuși câteva manifestări:
- O senzație de plenitudine în cadranul drept al abdomenului superior;
- Oboseală extremă;
- Greață;
- Pierderea apetitului, uneori asociată cu pierderea în greutate;
- Ascită (acumularea de lichid în cavitatea abdominală);
- Dureri abdominale;
- Slăbiciune generală;
- Icter (îngălbenirea sclerei și a pielii).
Cum se depistează steatoza hepatică?
De cele mai multe ori, aceasta este depistată la analizele de rutină, când se observă valori modificate ale enzimelor hepatice. Totodată, în primele stadii ale bolii, valorile crescute ale transaminazelor din sânge reprezintă un indicator relevant. În stadiul avansat, steatoza poate fi observată la o ecografie abdominală de rutină.
Pentru a determina gradul exact de lezare hepatică se poate apela și la funcția CAP (parametrul de atenuare controlată) a aparatului FibroScan. Grație acestei funcții medicii specialiști pot primi valori fixe, pe care le încadrează ulterior ca fiind steatoză ușoară, moderată sau severă.
Se poate trata steatoza hepatică?
Probabil aceasta este cea mai frecventă întrebare pe care și-o pun pacienții sau cei care află de această afecțiune hepatică. Răspunsul este însă unul foarte îmbucurător, dar care necesită multă voință.
În ceea ce privește adjuvantele hepatice, medicii specialiști au amintit importanța silimarinei standardizate.
Primul pas în diminuarea simptomelor este reprezentat de o serie de schimbări în stilul de viață al pacientului. Printre aceste schimbări putem regăsi:
- scăderea în greutate cu cel puțin 10% din greutatea actuală (scădere ce nu trebuie însă să depășească 1 kg/ săptămână);
- eliminarea grăsimilor saturate (carne grasă, slănină, unt, margarină, fast food etc);
- reducerea consumului de alcool;
- adoptarea unui stil de viață activ (în cazul prezenței sedentarismului).