Evident, un șef ”civil” peste Serviciul de Informații și Securitate e un lucru bun. (Eu susțin întotdeauna formatul hibrid de conducere militară și civilă a instituțiilor de forță.. Cu cît mai puține clanuri militare cu atît mai bine).
Doar că, fiind vorba de o instituție atît de importantă, ce are competențe de ”supraveghere” pe domenii atît de sensibile precum securitatea internă și externă a țării, spionaj și viața privată a cetățenilor, ce are o istorie atît de abuzivă în raport cu cetățenii a căror securitate cică o apără, ce are o biografie atît de docilă față de diversele guvernări ce s-au perindat, ne-am fi așteptat ca numirea noului șef la SIS să fie făcută altfel…(Altfel decît o procedură tăinuită, decisă în aceeași ședință de parlament în care a fost acceptată demisia fostului șef.)
De exemplu, cu cîțiva candidați și candidate ce și-ar fi prezentat, public, programele și viziunile în privința SIS, rolului instituției, creșterea transparenței acesteia, deschiderea unei părți a arhivelor (de exemplu cele care privesc cazul profesorilor turci vînduți de Plahotniuc lui Erdogan în 2018)…
Din discuțiile și reportajele și declarațiile de ieri nu am înțeles dacă noul șef al SIS-ului are o viziune despre instituție, despre rolul ei în societatea moldovenească a secolului XXI…
Probabil încă nu o are…Probabil nu o au nici cei și cele care l-au votat. Iar noi, ca societate, probabil vom mai întreține, pentru ani înainte, un SIS de partid.
AUTOR: Vitalie Sprânceană