Primele Jocuri Olimpice moderne au fost deschise la Atena, la 1.500 de ani după ce Jocurile Olimpice antice au fost interzise de împăratul Teodosiu I.
Doar 241 de oameni, toți bărbați, din 14 țări, au participat la prima ediție modernă a Jocurilor Olimpice în 1896. A renăscut atunci o instituție cu o istorie de mai bine de 2000 de ani care a ajuns în zilele noastre unul din cele mai importante și urmărite evenimente din lume.
Jocurile inaugurale ale primei Olimpiade, ținute la Atena – unde altundeva?, au fost mult mai puțin sofisticate decât JO din zilele noastre, ale căror costuri de organizare se ridică la câteva miliarde de dolari. În 1896, competițiile de înot, azi printre preferatele spectatorilor, s-au desfășurat… în apele mării, iar un american care nu văzuse niciodată, până la venirea în Grecia, un disc, a câștigat medalia de aur la aruncarea cu discul. A mai fost programată atunci o întrecere cu yachturile, anulată însă pentru că nimeni – nici organizatori, nici participanți – nu s-a gândit să furnizeze bărcile.
Când aristocratul francez Pierre de Coubertin a propus reînvierea tradiției Jocurilor Olimpice din Antichitate, avea intenții bune în minte. Sfârșitul secolului al XIX-lea fusese marcat de conflicte și tensiuni pe plan internațional, iar baronul a văzut în această idee o modalitate de a promova pacea și dialogul între națiunile lumii în cadrul competițiilor sportive.
La jocurile de la Atena din 1896, maratonul a fost câștigat de un grec pe nume Spiridon Louys. A fost un mare succes pentru greci;sportivul a fost felicitat chiar pe stadion de familia regală. Între spectatori se afla, bineînțeles, și de Coubertin, însoțit de scriitorul francez Charles Maurras. Acesta din urmă i-ar fi spus atunci baronului următoarele cuvinte: „Văd că internaționalismul tău nu ucide spiritul național;din contră, îl întârește.” Maurras avea dreptate: era evident că o victorie olimpică e foarte importantă pentru prestigiul național.
