În timp ce Rada Supremă se pregătește să dezbată inițiativa Partidului „Golos” privind interzicerea Bisericii Ortodoxe Ruse în Ucraina, România ia în calcul ideea de a transfera sub administrația Mitropoliei Basarabiei parohiile din Transcarpatia și regiunea Odesa care-și oficiază serviciile divine în limba română.
Inițiativa partidului fondat acum 7 ani de către solistul trupei „Okean Elzy” Sveatoslav Vacarciuk a apărut exact în momentul când Rusia și Ucraina s-au arătat din nou dispuse să negocieze. Formațiunea „Golos” are în cadrul Legislativului ucrainean doar 20 de mandate din cele 450, totuși, potrivit opiniilor exprimate în mass-media, proiectul de lege ar avea toate șansele să fie aprobat.
Proiectul de lege a fost semnat de către şapte deputaţi şi prevede interzicerea „activităţii organizaţiilor (asociațiilor) religioase care, direct sau în calitate de părţi componente ale altei organizaţii (asociații) religioase, fac parte din structuri (care sunt parte) ale unei organizaţii (asociații) religioase având centrul de conducere (administrare) în afara hotarelor Ucrainei într-un stat recunoscut prin lege că a comis o agresiune militară împotriva Ucrainei şi/sau a ocupat temporar o parte din teritoriul Ucrainei”.
Deşi întortocheată formularea este clar unde anume țintește. Totodată este propus ca măsurile față de parohiile subordonate Bisericii Ortodoxe Ruse să fie luate în conformitate cu legea marţială. Astfel, dacă proiectul de lege va fi aprobat tot patrimoniul bisericii şi al conducătorilor acesteia va fi naţionalizat în decurs de 48 de ore, iar parohiile, dacă acestea doresc să-şi păstreze patrimoniul, vor avea la dispoziție 14 zile pentru a trece într-o altă subordine. În perioada cât parohiile vor reflecta asupra subiectului respectiv, Serviciul de Securitate al Ucrainei va verifica dacă ele au colaborat eventual cu ocupanţii, iar dacă acest lucru se va adeveri cei vinovaţi vor fi traşi la răspundere.
Riscă să-şi piardă proprietățile şi parohiile unde serviciile divine sunt oficiate în limba română. Astfel de parohii, 150 la număr, se află în Transcarpatia şi regiunea Odesa, numite tradiţional de presa din România Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi Sudul Basarabiei. După schisma produsă în sânul bisericii din Ucraina aceste parohii au rămas în subordinea Bisericii Ortodoxe Ruse, deşi au legături mai strânse cu Chişinăul şi Bucureştiul decât cu Moscova. Cei din România însă s-au gândit că Serviciul de Securitate al Ucrainei nu va pierde timpul încercând să lămurească lucrurile.
În România se aud voci îngrijorate care afirmă că parohiile de limbă română pot fi, prin presiune, incluse în componenţa Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deşi acestea ar putea intra în componenţa Mitropoliei Basarabiei ca parte a Bisericii Ortodoxe Române (BOR).
„Autoritățile române trebuie să monitorizeze cu atenție situația și să reacționeze prompt la orice presiune sau amenințare la adresa preoților și credincioșilor români pentru ca aceștia să fie forțați să adere la biserica ucraineană”, a atenţionat, în special, agenţia Romanian Global News înaintea anunţului privind aranjamentele pentru discursul Preşedintelui Volodimir Zelenski în Parlamentul României din 4 aprilie.
O astfel de reacţie din partea României este mai mult decât firească, or aceasta acum are şansa să consolideze şi mai mult poziţiile bisericii sale în est. Biserica Ortodoxă Română consideră că Moldova, Transnistria, Basarabia şi Bucovina de Nord (regiunile Odesa şi Cernăuţi din Ucraina) fac parte din teritoriul ei canonic. Cu prima ocazie, la scurt timp după dezagregarea URSS, în anul 1992 în cadrul BOR a fost constituită Mitropolia Basarabiei (circumscripția mitropolitană a BOR pe teritoriul Republicii Moldova), având în componența sa Episcopia Cetatea Albă şi Ismail (Bilhorod-Dnistrovskîi (Cetatea Albă – nota trad.) şi Ismail sunt două oraşe din regiunea Odesa). Acum ea îşi poate completa exarhatul şi consolida influenţa, nu doar a bisericii, dar şi a statului.
Acum 15 ani, BOR a făcut deja o tentativă de a se extinde spre est, însă fără succes. De altfel, pe atunci în Ucraina erau puternice poziţiile Bisericii Ortodoxe Ruse şi ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei). Poziţiile însă s-au șubrezit semnificativ după ce a luat amploare opoziţia dintre Rusia şi ţările NATO şi UE. Iar în urma schismei din sânul bisericii care s-a produs acum trei ani, şi Ucraina s-a pomenit parte a unui discurs amplu despre „lumi”, discurs marcat de o determinantă confesională.
Discursul s-a manifestat mai pregnant în Balcani. Acolo, pe o palmă de pământ, în afară de BOR sunt patru biserici locale ― cea Sârbă, Bulgară, Albaneză şi Greacă, precum şi doua biserici autocefale ― cea Muntenegreană şi cea Macedoneană. Dezbaterile aprinse din această regiune încurcă, chiar mai mult decât în Ucraina, ițele contradicţiilor bisericeşti determinate de trecutul istoric când hotarele ţărilor au fost modificate de nenumărate ori. Acolo BOR este nevoită să-şi apere teritoriile (bunăoară de tentativele Serbiei de a restabili Patriarhatul de la Peć care ar include şi Eparhia de Timişoara) şi să-şi consolideze influenţa (având în acest sens privilegiul de a se baza pe clasicii gândirii geopolitice şi politice româneşti (Nichifor Crainic, Simion Mehedinţi, Gheorghe Brătianu etc.) care vorbeau despre rolul special predestinat al României în lumea ortodoxă și care afirmau că, în calitate de cel mai estic popor roman, istoria le-a hărăzit românilor să apere ortodoxia mondială de denaturare).
Într-un fel, este o tactică la care a fost forțată să recurgă. Or România prea des obținea și pierdea teritorii în urma războaielor imperiale purtate în Europa, „pricopsindu-se” iremediabil cu imaginea de națiune artificială formată în detrimentul bulgarilor, sârbilor etc. Chiar și moldovenii, care pe timpuri formau de bună voie Principatele Unite împreună cu Țara Românească, în marea lor majoritate se consideră un alt popor. Acest lucru îi deranjează destul de mult pe adepții restabilirii unității celor două națiuni, totuși situația e așa cum este, iar statul românesc râvnește, din răsputeri și prin toate metodele, să-și consolideze și să-și extindă pozițiile într-o lume tumultoasă și în permanentă schimbare.
Chiar și fără prea multă aprofundare este clar că, dintre toate țările ortodoxe care fac parte din NATO și UE, cea mai ambițioasă politică o promovează România.
Ea tinde să fie lider în Europa de Sud-Est, însă nu poate deveni un lider adevărat fără a deține pozițiile de lider spiritual și cultural în regiune. Acesta ar fi, din câte se pare, raționamentul aspirațiilor BOR de a mări și a tutela comunitatea de enoriaşi care, eventual, îi poate fi apropiată. Așa cum observăm, România și-ar dori o enclavă ortodoxă în hotarele Bulgariei, Greciei, Ucrainei, Moldovei și Serbiei. În astfel de condiții ea ar obține un spațiu mai larg pentru manevrele politice și ar putea avea un rol mai semnificativ în politica europeană, euroatlantică și internațională.
AUTOR: Piotr Darii