Moldova, te-am găsit cum te-am lăsat, doar că mai bună la suflet.
De câteva zile de când sunt în Moldova, prietenii, cunoscuții și oamenii din bisericile în care am fost, toți sunt implicați în gestionarea crizei refugiaților ucraineni. Bisericile Evanghelice din Chișinău, au clasele școlilor duminicale plini cu refugiați.
Oamenii vin și pleacă, sunt cazați, hrăniți și li se asigură transport gratuit de la Palanca până în Germania, Italia sau Belgia, totul bazat pe voluntarii creștini și bisericile Evanghelice.
O echipă pleacă la Palanca, preiau de acolo refugiații, îi aduc la Chișinău, aici sunt cazați, apoi se organizează transport spre destinațiile unde își doresc ei. De cealaltă parte, alte echipe creștine de voluntari preiau sarcina și rezolvă problemele mai departe, iar în final biserica din Germania cu voluntarii lor îi primesc, le asigură cazarea pentru o lună sau două, până când pot fi integrați în sistemul social german.
Un mecanism invizibil, unul despre care nu o sa vedeți la televizor și nu o să auziți prea mult, pentru că acești creștinii sunt și foarte modești. Dar e o muncă titanică, o muncă pentru mulți imposibilă.
Eu nu cred că aș face față, eu nu sunt atât de bun de a gestiona crize de așa tip, de a sta treaz până la ora 1 noapte pentru că ai primit încă un telefon de la un refugiat pierdut și trebuie să-l ajuți. E forță puternică și o motivație peste măsură.
M-am bucurat să văd adevărata dragoste creștină în acțiune, care nu vorbește mult, dar face, acționează și rezolvă probleme. În primele zile ale acestui război, nu găseam nimic bun în el, pentru că era totul un dezastru, dar în asemenea situații s-a arătat umanitatea, s-a activat dragostea adevărată față de oameni. Nu poți să nu te minunezi când privești la dedicația acestor oameni.
Cred cu certitudine, că în curând vom avea parte de pace, lucrurile se vor calma, iar atunci când se va așeza praful, va fi totul restaurat, inclusiv și sufletele oamenilor, poporul acesta își va aminti de noi, îi va mulțumi lui Dumnezeu pentru afecțiunea și dragostea care au arătat-o moldovenii față de ei, vecinii lor.
AUTOR: Andrei Ioniță