Natalia Gavrilița ne-a spus că ei, guvernarea adică, cheltuiesc zilnic câte un milion și ceva de euro, pentru întreținerea refugiaților ucraineni, iar șeful de la Externe, Nicu Popescu, a precizat că 30 la sută din sumă (ceea ce ar fi 300 de ceva de mii de euro) îs contribuția noastră, a moldovenilor, adică-s bani din bugetul statului.
Foarte bine, bravo, moldovenii au reconfirmat acum că-s gazde primitoare. S-au scris chiar multe articole de bine în presa internațională, ceea ce iar îi bine, că, până acum, scriau mai mult de rău.
Dar… în tot acest răstimp, am auzit observații din partea mai multor reprezentanți ai administrațiilor locale, care, cu nedisimulată frustrare, s-au plâns public că Guvernul nu-i ajută deloc să facă față crizei refugiaților ucraineni și că asta e o povară destul de grea pe umerii primăriilor și consiliilor municipale și raionale. A spus-o Ceban, primarul Chișinăului, care, timp de două săptămâni și ceva, a întreținut din bugetul primăriei centrul de plasament de la Moldexpo. Exact asta a spus și primarul de la Bălți, care a cazat și hrănește refugiații care vin în țară prin zona de nord. Asta au spus și autoritățile din Orhei, care au umplut hotelurile din gestiune cu refugiați ucraineni.
În același timp, foarte multă lume, familia mea inclusiv, a ajutat refugiați, adică le-a oferit transport, cazare și masă, din surse proprii, adică nu a apelat la banii Guvernului pentru asta.
Acum întrebarea incomodă: pe ce cheltuie guvernarea PAS un milion și ceva de euro pe zi, dacă de întreținerea refugiaților ucraineni se ocupă alții, în mare parte? Nu credeți că s-ar cere totuși o mică socoteală? Transparență, vorba aia.
Azi, cei de la Guvern ne-au anunțat că vor aloca 21 de milioane de lei (un milion de euro) autorităților locale, drept suport în criza refugiaților. Ieri sau alaltăieri, au zis că o să arunce și niște bani persoanelor care au luat refugiați acasă. Cum o să selecteze aceste persoane mie, cel puțin, nu mi-i clar, probabil după carnetul de partid PAS, dar poate ne vor explica mai încolo.
Totuși, să cheltui zilnic, timp de aproape trei săptămâni, câte un milion de euro, iar celor care transportă, cazează și întrețin refugiații să le revină un singur milion pentru toată perioada, mi se pare un pic ciudat și deplasat.
Nu, nu insinuez nimic, nu e o postare pro-război, domnilor SIS-iști, stați liniștiți. E o postare despre o posbilă fraudă. De proporții. Și despre un posibil abuz. De putere. Adică sugerez cumva că s-ar cere o mică anchetă. Nu de alta, dar știți cum e la noi, guvernările se schimbă, dar năravul ba.
Zic să întreb, nu dau cu parul. Că am încercat să calculez și eu cu mintea mea proastă pe ce se duce atâta amar de bănet. Pe taberele mobile? Un milion de euro pe zi pentru niște ceai, cafea, biscuiți și niște corturi? Cam scump coffee break-ul nu știu cum!
Mai ales că angajații nu-s plătiți. Cel puțin am văzut că focul îl face Maia Sandu și mă îndoiesc că a cerut bani pentru asta.
AUTOR: Nicolae Federiuc