E dimineață din nou, în Moldova!
Vă invit, insistent, să priviți acest video:
După asta puteți citi articolul de pe zonadesecuritate.md
Întrebarea și răspunsul prim-ministrei Natalia Gavrilița a fost ieri, după ședința guvernului. L-au transmis toți live dar despre uzina metalurgică de la Râbnița nu a scris nimeni. Nu au voie.
Așadar, din noiembrie cei de la Râbnița nu au volum de metal necesar pentru activitate. 70 la sută din deșeuri metalice veneau din Europa. Acum nu le au și lucrează pe rezerve. Gavrilița s-a adresat la europeni să reia importul. În Moldova nimeni nu prelucrează, încă metalulu. Pentru ce o face Gavrilița – corect, pentru Krasnoselski și #transnistria.
Și acum un citat de pe rise.md, din însemnarea cum Filip și Poroșenko ajutau MMZ (uzina metalurgică):
„Evgheni Șevciuk, fostul președinte al autoproclamatei RMN, este de părerea că anularea sancțiunilor ar putea fi motivată prin faptul că „MMZ este al doilea cel mai mare furnizor de valută [în Transnistria], iar până la 80% din acest volum este cumpărată de APB (Agroprombank, parte a holdingului Sheriff – n.r.).””
Rămâne doar să ghicim cum au ajuns transnistrenii la urechea prim-ministrei. Sunt câteva variante:
1. Prin Sergiu Cușnir, consilierul de taină al ei care și l-a pus pe un prieten director la Metal Feros.
2. Prin Nicu Popescu, cel care declara că în 1992 a fost război civil
3. Prin Vladimir Bolea, cel care… și aici va urma pentru că acest personaj devine tot mai influent iar oamenii nu prea știu despre el. Deși, sursele spun că ei nu se prea împacă cu Gavriliță.
Și o mică remarcă:
#transnistria trebuie vândută. Fără Bender desigur. Și trebuie vândută scump.
AUTOR: Eugen Luchianiuc