În timp ce primul proces organizat la Nurnberg, cel intentat principalilor lideri naziști, a fost judecat de un tribunal militar internațional, a doua serie de procese (cunoscute ca „Procesele ulterioare din Nürnberg”) a fost ținută în fața curților militare americane.
Procesul s-a desfășurat între 9 decembrie 1946 și 20 august 1947. Din cei 23 de acuzați, șapte au fost achitați, iar șapte au primit pedeapsa cu moartea, restul fiind condamnați la închisoare (cu pedepse pornind de la 10 ani de închisoare până la închisoare pe viață).
20 din cei 23 de acuzați erau doctori, ceilalți trei fiind oficiali naziști; toți au fost acuzați de a fi fost implicați în experimente medicale pe oameni și crimă în masă prin eutanasiere. Cel mai cunoscut dintre doctorii naziști, Josef Mengele, nu s-a numărat printre acuzați deoarece nu fusese capturat încă (el avea să moară în libertate, în Brazilia).
Împreună, cei 23 de doctori au primit în total 4.000 de acuzații, inclusiv conspirație pentru comiterea de crime de război, crimă împotriva umanității, crime de război, printre care cea de efectuare a experimentelor medicale pe prizonieri și populația civilă din țările ocupate;omorârea în masă a prizonierilor de război și a populației civile din țările ocupate pe motiv de bătrânețe, nebunie, boli incurabile, handicapuri fizice;participarea la programul de eutanasiere din aziluri. Programul ”Euthanasia” a fost gândit și pus în practică de un grup de doctori naziști, evident, cu implicarea factorului politic, programul urmărind uciderea sistematică a celor considerați ”nedemni de a trăi”, adică cei bolnavi mintali sau persoanele cu diverse handicapuri fizice.
Condamnații la moarte
Viktor Brack era colonel în cadrul SS și ofițer în cadrul Cancelariei Führer-ului;K arl Brand a fost doctorul personal al lui Hitler, locotenent-general în Waffen SS și Comisar al Reich-ului pentru Sănătate. Rudolf Brandt a fost colonel în SS, secretar al lui Himmler și consilier ministerial. Karl Gebhardt, locotenent-general în SS, a fost doctorul personal al lui Himmler, chirurg-șef al Poliției și SS-ului, președinte al Crucii Roșii Germane. Waldemar Hoven a ocupat poziția de căpitan în cadrul Waffen SS, a fost doctorul-șef al lagărului de concentrare de la Buchenwald. Joachim Mrugowsky, colonel în SS, a fost igienist-șef în cadrul Poliției și SS-ului, șeful Institutului de Igieniă al Waffen SS. Wolfram Sievers, colonel în SS, a fost directorul Institutului pentru Cercetări Științifice Militare.
Cei condamnați la moarte au fost spânzurați pe 2 iunie 1948 la închisoarea bavaerză Landsberg. Pentru ceilalți, diferența dintre pedeapsa cu închisoare și condamnarea la moarte a făcut-o apartenența la SS, organizație declarată ca fiind criminală de către Tribunalul Militar Internațional. Cu toate acestea, parte din personalul medical al SS-ului a scăpat de condamnarea la moartea.