S-au terminat verișorii și verișoarele care sunt gata să se sacrifice pentru ”binele” acestei țări?
La mai mult de o LUNĂ distanță de la demisia lui Vlad Kulminski din funcția de viceprim-ministrul pentru Reintegrare, din motive personale invocate de acesta – a preferat să petreacă cât mai mult timp în compania soției sale și a copilului nou-născut (cât după mine e un motiv absurd și supt din deget odată ce acesta știa de mult timp că soția sa urmează să nască un bebeluș într-un scurt timp), autoritățile tărăgănează procesul de numire a unei noi persoane în această funcție.
Nu că ar fi avut un aport major acest Kulminski, mai ales în discuțiile purtate la finele lunii octombrie la Moscova privind încheierea unui nou contract de livrare a gazelor naturale, dar este păcat ca o asemenea funcție să rămână vacantă o perioadă îndelungată, luând în considerare că tergiversarea acestui proces influențează negativ respectarea dreptului omului în regiunea transnistreană – fapt semnalat recent și de directorul Promo-LEX, Ion Manole:
„De peste o lună de zile nu avem o persoană în această funcție principală, în ce privește situația și problemele din stânga Nistrului. Lipsa acestei nominalizări, în această importantă funcție, are un impact negativ asupra situației asupra respectării dreptului omului în stânga Nistrului”.
Timpul trece iar nesiguranța securității în rândul cetățenilor transnistreni, se mărește pe zi ce trece – fapt care se pare că nu prea-l deranjează pe actualul Președinte al Parlamentului și lider interimar al PAS, Igor Grosu, ce menționa încă de la începutul lunii noiembrie, într-un mod ironic cred, că autoritățile se grăbesc să găsească un interlocutor și că deja au fost identificate câteva persoane care i-ar putea lua locul lui Kulminski.
P.S. Cum credeți, care acțiune a fost/este mai grabnică pentru Grosu și PAS – numirea cât mai grăbită a unui nou vicepremier sau mărirea grabnică a salariilor judecătorilor Curții Constituționale?
