La 8 decembrie 1920, la ora 14.30, când Senatul trebuia să-şi reia lucrările, a avut loc o explozie puternică, în urma căreia şi-au găsit sfârşitul epicopul greco-catolic Demetru Radu (senator), ministrul Justiţiei, Dimitrie Greceanu, care a murit de septicemie câteva zile mai târziu, şi senatorul Spirea Gheorghiu, care a decedat, de asemenea, în zilele care au urmat, din cauza complicaţiilor survenite în urma exploziei. În urma atentatului au fost şi răniţi printre care preşedintele Senatului, Constantin Coandă, episcopul ortodox Nifon Nicolescu şi episcopul ortodox Roman Ciorogariu.
Materialul explozibil a fost aşezat cu o seară înainte sub scaunul prezidenţial, lângă fotoliul regal şi cel al principelui moştenitor. Acesta era un obuz de provenienţă germană, obuz care fusese modificat şi căruia i se adăugase un ceas. Se pare că doar o treime din cantitatea pusă de atentator a explodat. Aceasta a fost suficientă însă ca toate geamurile Senatului să se facă ţăndări.
Gruparea acuzată de atentat era cea a lui Max Goldstein, un evreu comunist, originar din Bârlad. Acesta, împreună cu Saul Osias şi Leon Lichtblau, au fost, de altfel, consideraţi vinovaţi. Goldstein nu era la primul atentat împotriva unor reprezentanţi de rang înalt ai statului român. Cu aproape o lună înainte, el încercase, fără succes, să arunce în aer trenul în care se afla ministrul Constantin Argetoianu, un aprig prigonitor al comuniştilor în perioada interbelică.
Goldstein a fugit în Bulgaria, fiind vânat aproape un an de autorităţile române, care au reuşit să pună mâna pe el abia un an mai târziu, prin toamnă. A fost judecat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru fapta sa. A murit de pneumonie în 1924 în închisoarea de la Doftana.