General Sami Sadat, comandant în cadrul fostei armate guvernamentale din Afganistan, explică într-un editorial publicat în New York Times cum de a fost posibil că trupele afgane să fie înfrânte într-un mod atât de rușinos. El da vina pe partenerii americani, care ar fi lasat baltă armata afgană, și pe corupția de la Kabul.
Articolul din New York Times se întitulează „Am comandat trupe afgane în acest an. Am fost trădați”. El a afirma că armata afgana a fost lăsată baltă de partenerii americani: „Ultimele zile de lupta au fost suprarealiste. Ne-am angajat în lupte intense la sol împotrivă talibanilor, în timp ce avioanele de vânătoare americane zburau deasupra noastră, fiind efectiv spectatori. Sentimentul nostru de abandon și trădare a fost egalat doar de frustrarea pe care piloții americani o simțeau și ne-o transmiteau – fiind forțați să asiste la războiul la sol, aparent incapabili să ne ajute”.
Iată traducerea articolului:
În ultimele trei luni și jumătate, am luptat zi și noapte, fară oprire, în provincia Helmand din sudul Afganistanului, împotrivă unei ofensive talibane sângeroase și în creștere. Fiind atacați frecvent, i-am ținut pe talibani înapoi și le-am provocat pierderi grele. Apoi am fost chemat la Kabul pentru a comanda forțele speciale afgane. Dar talibanii întraseră deja în oraș; era prea tărziu.
Sunt epuizat. Sunt frustrat. Și sunt furios.
Președintele Biden a declarat săptămână trecuta că „trupele americane nu pot și nu ar trebui să lupte într-un război și să moară într-un război în care forțele afgane nu sunt dispuse să lupte pentru ele insele”.
Este adevărat că armata afgana și-a pierdut dorință de a lupta. Dar acest lucru se datorează sentimentului tot mai mare de abandon din partea partenerilor noștri americani, precum și lipsei de respect și de loialitate ale domnului Biden din ultimele luni. Armata afgană nu este lipsită de vină. A avut problemele sale – clientelism, birocrație – dar, în cele din urma, am încetat să luptam pentru că partenerii noștri o făcuseră deja.
Mă doare să văd că dl Biden și oficialii occidentali dau vina pe armata afgana pentru colaps, fară a menționă motivele care au stat la baza acestui lucru. Diviziunile politice de la Kabul și Washington au sugrumat armata și au limitat capacitatea noastră de a ne face treaba. Pierderea sprijinului logistic de luptă pe care Statele Unite îl furnizau de ani de zile ne-a paralizat, la fel că și lipsa unei orientări clare din partea conducerii americane și afgane.
Sunt un general cu trei stele în armata afgana. Timp de 11 luni, în calitate de comandant al Corpului 215 Maiwand, am condus 15.000 de oameni în operațiuni de lupta împotrivă talibanilor în sud-vestul Afganistanului. Am pierdut sute de ofițeri și soldați. De aceea, oricât de epuizat și frustrat aș fi, am vrut să ofer o perspectiva practica și să apar onoarea armatei afgane. Nu mă aflu aici pentru a absolvi armata afgana de greșeli. Dar realitatea este că mulți dintre noi au luptat cu curaj și onoare, pentru că apoi să fim dezamăgiți de conducerea americana și afgana.
În urma cu doua săptămâni, în timp ce luptam pentru a tine orașul Lashkar Gah din sudul tarii departe de mâinile talibanilor, președintele Ashraf Ghani m-a numit comandant al forțelor speciale afgane, cei mai de elita luptători ai tarii. Mi-am părăsit cu reticenta trupele și am sosit la Kabul pe 15 august, gata de lupta – fară să stiu cât de grava era deja situația. Apoi, domnul Ghani mi-a încredințat sarcina suplimentara de a asigura securitatea Kabulului. Dar nu am avut nici macar o șansă: talibanii se apropiau, iar domnul Ghani a fugit din tara.
Exista un sentiment enorm de trădare aici. Fuga pripita a domnului Ghani a pus capăt eforturilor de a negocia un acord interimar pentru o perioada de tranziție cu talibanii, care ne-ar fi permis să menținem orașul și să ajutam la gestionarea evacuărilor. În schimb, a urmat haosul – ceea ce a dus la scenele disperate la care am asistat la aeroportul din Kabul.
Că răspuns la aceste scene, dl Biden a declarat la 16 august că forțele afgane s-au prăbușit, „uneori fară să încerce să lupte”. Dar noi am luptat, cu curaj, până la sfârșit. Am pierdut 66.000 de soldați în ultimii 20 de ani; aceasta reprezintă o cincime din forța noastră de lupta estimata.
Deci, de ce s-a prăbușit armata afgana? Răspunsul este triplu.
În primul rand, acordul de pace încheiat de fostul președinte Donald Trump în februarie 2020 cu talibanii la Doha ne-a condamnat. A fixat data la care expira interesul american în regiune. În al doilea rand, am pierdut sprijinul logistic și de întreținere al contractorilor, care este esențial pentru operațiunile noastre de lupta. În al treilea rand, corupția endemica din guvernul domnului Ghani, care a ajuns până la conducerea militara de rang înalt și care a paralizat mult timp forțele noastre pe teren, ne-a împiedicat iremediabil.
Acordul dintre Trump și talibani a modelat circumstanțele pentru situația actuala prin reducerea esențială a operațiunilor de lupta ofensiva pentru trupele americane și aliate. Regulile de angajare a sprijinului aerian al SUA pentru forțele de securitate afgane s-au schimbat efectiv peste noapte, iar talibanii au fost încurajați. Aceștia au simțit victoria. Înainte de aceasta înțelegere, talibanii nu câștigaseră nicio bătălie semnificativa împotrivă armatei afgane. După acord? Pierdeam zeci de soldați pe zi.
Cu toate acestea, am continuat să luptam. Dar apoi domnul Biden a confirmat în aprilie că vă respecta planul domnului Trump și a stabilit termenii retragerii SUA. Atunci a fost momentul în care totul a început să o ia la vale.
Forțele afgane au fost antrenate de americani folosind modelul militar american bazat pe unități speciale de recunoaștere foarte tehnice, elicoptere și lovituri aeriene. Ne-am pierdut superioritatea în fata talibanilor atunci când sprijinul nostru aerian s-a epuizat și muniția s-a terminat.
Antreprenorii ne-au întreținut bombardierele și avioanele de atac și de transport pe țoață durata războiului. Până în iulie, majoritatea celor 17.000 de contractori de sprijin au plecat. O problema tehnica însemnă acum că o aeronava – un elicopter Black Hawk, un avion de transport C-130, o dronă de supraveghere – urma să fie oprița la sol.
Antreprenorii au luat cu ei și software și sisteme de armament brevetate. Au îndepărtat fizic sistemul nostru de apărare antiracheta pentru elicoptere. De asemenea, a dispărut accesul la software-ul pe care ne bazam pentru a ne urmări vehiculele, armele și personalul. Informațiile în timp real despre ținte au dispărut și ele.
Talibanii au luptat cu lunetiști și dispozitive explozive improvizate, în timp ce noi am pierdut capacitatea armelor aeriene și a celor ghidate cu laser. Și, din moment ce nu puteam realimenta bazele fară sprijinul elicopterelor, soldații au fost adesea lipsiți de instrumentele necesare pentru a lupta. Talibanii au invadat multe baze; în alte locuri, unități întregi s-au predat.
Retragerea completa și accelerata a domnului Biden nu a făcut decât să exacerbeze situația. A ignorat condițiile de pe teren. Talibanii aveau o data de încheiere ferma din partea americanilor și nu se temeau de represalii militare pentru nimic din ceea ce făceau intre timp, simțind lipsa de voință a SUA.
Și astfel, talibanii au continuat să accelereze. Soldații mei și cu mine am avut parte până la șapte atentate talibane cu mașină-capcana zilnic pe parcursul lunii iulie și în prima săptămână din august în provincia Helmand. Cu toate acestea, am rămas pe poziții.
Totuși, nu pot ignora cel de-al treilea factor. Pentru că americanii nu puteau face prea multe când venea vorba de corupția bine documentata care ne putrezea guvernul și armata. Aceasta este cu adevărat tragedia noastră națională. Atât de mulți dintre liderii noștri – inclusiv în armata – au fost instalați pentru legăturile lor personale, nu pentru pregătirea lor. Aceste numiri au avut un impact devastator asupra armatei naționale, deoarece liderii nu aveau experiență militara necesara pentru a fi eficienți sau pentru a inspira încrederea oamenilor cărora li se cerea să își riște viață. Întreruperile rațiilor de hrana și ale aprovizionării cu combustibil – că urmare a jafurilor și a alocărilor de contracte corupte – au distrus moralul trupelor mele.
Ultimele zile de lupta au fost suprarealiste. Ne-am angajat în lupte intense la sol împotrivă talibanilor, în timp ce avioanele de vânătoare americane zburau deasupra noastră, fiind efectiv spectatori. Sentimentul nostru de abandon și trădare a fost egalat doar de frustrarea pe care piloții americani o simțeau și ne-o transmiteau – fiind forțați să asiste la războiul la sol, aparent incapabili să ne ajute. Copleșiți de focul talibanilor, soldații mei auzeau avioanele și întrebau de ce nu ofereau sprijin aerian. Moralul a fost spulberat. În tot Afganistanul, soldații au încetat să mai lupte. Am ținut Lashkar Gah în batalii crâncene, dar, pe măsură ce restul tarii a căzut, nu am avut sprijinul necesar pentru a continua lupta și ne-am retras la baza. Corpul meu, care a continuat chiar și după ce am fost chemat la Kabul, a fost unul dintre ultimii care a renunțat la arme – doar după ce a căzut capitala.
Am fost trădați de politica și de președinți.
Acesta nu a fost doar un război afgan; a fost un război international, cu multe armate implicate. Ar fi fost imposibil că o singura armata, a noastră, să se ocupe de aceasta misiune și să lupte. Aceasta a fost o înfrângere militara, dar eșecul politicienilor este principala cauza.