Elena, o femeie de 60 de ani, originară din raionul Călărași, a rămas fără casă, iar acum locuiește ntr-un reportaj realizat de. Femeia povestește că locuia la fiica sa în Focșani, România, dar a revenit în Republica Moldova pentru a-și perfecta actele. Totul s-ar fi întâmplat la început de pandemie. Revenită la Chișinău în mijlocul nopții, femeia a rămas să înnopteze în Autogara Centrală, însă când s-a trezit a realizat că i-au fost furate actele și banii, scrie portalul Oameni și Kilometri.
La doi metri sub pământ, în locuința improvizată de sub cele două guri de canal care țin loc de ușă și fereastră deopotrivă, diminețile de primăvară sunt altfel – întunecoase și slinoase, îmbâcsite de un miros de aer cald și greu. De-a lungul conductelor de căldură, care fac parte din rețeaua care încălzește cartierul Sculeni din Capitală, și-a făcut culcuș din pături și bulendre Elena, o femeie de peste 60 de ani.
Își împarte traiul, dar și patul, cu Iura, un recidivist eliberat recent din închisoare. Nu departe, doarme Feghea – un amic de stradă și pahar, scrie sursa citată.
„Gata, aici e Tașkent. Nu-mi ajunge aer. Simt că mă-năduș”, se agită femeia. Suferă de mai mulți ani de astm bronșic, iar zăpușeala emanată de conducte și lipsa oxigenului îi provoacă crize puternice de tuse.
Când dă să se ridice, îl deranjează pe Iura, care, turmentat și el, ține totuși minte că e ziua de 8 martie: „Ленка, с праздником! (din rusă: Lenka, felicitări!)”.
În spațiul de câțiva metri pătrați, cei trei și-au depozitat mica avere, cine și pe unde a putut. În mare parte, e vorba de haine depozitate în pungi sau aruncate pe unde s-a nimerit.
Pe jos – o furculiță cu dinții tociți, câteva pahare de carton, mai multe perechi de mănuși de cauciuc, un stilou, o bucată mare de mușama mototolită și sticle de alcool golite.
Pe una dintre cele două conducte sunt etalate mai multe perechi de cizme. Iar suportul de metal, prin care trec țevile, a fost transformat în raft. Pe el, cei trei țin rămășițe de mâncare, șosete murdare și două cutii metalice, în care stau strivite chiștoace și scrum, scriu kurnaliștii de la Oameni și Kilometri.
În spatele raftului improvizat, în locul îngust cuprins de beznă, sunt amenajate direct pe pământ dormitoarele. Ca să ieși din culcuș, trebuie să te târăști un pic în față, unde tavanul urcă la înălțime unui om. Deasupra gurii de canal spațiu devine un pic mai înalt și larg.
Abia aici reușești să-ți îndrepți cum se cuvine spatele. Poți să ieși din adăpostul subteran doar urcând treptele unei scări de metal, prinse de peretele înnegrit de fum.
La suprafață, în preajma gurilor de canal, peisajul e la fel de dezolant. Locul încă mai păstrează urmele unor incendii, care au lăsat intacte doar bucățile unui pat, carcasele metalice a unor scaune, dar și masă de birou acoperită cu o bucată de mușama murdară. De jur împrejur – gunoaie, sticle goale și fecale.