Născut pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani, Mihai Eminescu (Eminovici) îşi petrece primii ani de viaţă la Ipoteşti, urmează şcoala de la Cernăuţi şi debutează în 1866 cu opoezie dedicată profesorului său de limba română („La mormântul lui Aron Pumnul”).
Lucrează ca sufleor şi copist la teatru, între 1869 şi 1871 studiază filosofia şi dreptul la Viena, iardin 1872 este student la Berlin. Întors în ţară, în 1874, devine director la Biblioteca Centrala din Iaşi şi apoi revizor şcolar. Intră în redactia ziarului Curierul de Iasi şi publică în Convorbiri literare.
Din 1877 se mută în Bucureşti, ca redactor al ziarului Timpul, unde desfăşoară o intensă activitate jurnalistică. Eminescu se îmbolnăveşte grav în 1883 şi moare pe 15 iunie 1889, după o lungă suferinţă.
Doar o mică parte a creaţiei sale literare i-a fost publicată în timpul vieţii, cea mai mare parte a operei rămânând în manuscris şi fiind predată de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române.